Oradea

Format:Casetă aşezare Oradea, mai demult Oradea Mare (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în idiş אורדאה, în latină Magnovaradinum), este un municipiu situat în vestul României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a graniţei cu Ungaria, reşedinţajudeţului Bihor şi cel mai important oraş din regiunea istorică Crişana. La recensământul din 2002 municipiul avea 206.527 de locuitori. Zona metropolitană, care include şi nouă comune învecinate, avea în anul 2007 populaţia de 350.800 de locuitori, dintre care 70% români, 27% maghiari ş.a. În perioada interbelică 20,6% din populaţia oraşului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunităţi de germani, slovaci, ucraineni etc. (vezi judeţul Bihor interbelic).

Istorie

Oradea (în latină Varadinum) este menţionată pentru prima dată la 1113, într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Syxtus Vvaradiensis şi al comitelui Saul de Bychar.

Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea şi astăzi, este menţionată întâia oară în 1241, cu ocazia efectuării unor reparaţii grabnice pentru a face faţă unui iminent atac tătaro-mongol. Construirea cetăţii este atribuită regelui Ladislau I (1077-1095). Conform Cronicii pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotărât să ridice "în locul numit Varad", adică la Oradea, o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria. Această mănăstire a constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei întemeietor şi patron spiritual este considerat a fi regele Ladislau I.

Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în "Carmen miserabile" de Rogerius, călugăr italian, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele.

Hartă realizată de Franz Hogenberg(1535-1590)

Papa Pius al VI-lea a înfiinţat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare. Unul din corifeii Şcolii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignatie Darabant. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost şi urmaşul său, episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuş, care astăzi îi poartă numele.

În Evul Mediu meridianul "0" trecea prin acest oraş, toate hărţile terestre şi maritime ale lumii din acea vreme menţionând acest fapt. În prezent numai unele hărţi maritime mai păstrează acest reper.

În timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342)şi a fiului său Ludovic I al Ungariei (1342-1382) care au adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaşte ca oraş şi sediu episcopal catolic o perioadă de înflorire. Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, zidind capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai luxoase decoraţii. Se pare că el este primul care a construit la Oradea un spaţiu anume pentru bibliotecă. Cea mai impresionantă personalitate a Renaşterii din Europa Centrală a acestei vremi a fost Episcopul Ioan Viteaz de Zredna. Oradea se consacră în anii lui Viteaz ca un centru de mare importanţă al culturii renascentiste. Aici şi-a înălţat observatorul astronomic vestitul fizician al Universităţii Vieneze, Georg von Peuerbach, punând meridianul 0 la Oradea. În 1514 are loc în Transilvania răscoala condusă de Gheorghe Doja, care a cuprins şi Bihorul. În 1541 s-a constituit paşalâcul de la Buda, care cuprindea Ungaria Centrală. Transilvania a devenit principat autonom în cadrul căruia era înglobat şi Bihorul. În 1660 turcii ocupă Oradea şi întreg ţinutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692.

Hartă din 1897

Centrul Oradiei

În anul 1703 izbucneşte o mişcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile din jurul cetăţii au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificaţiei şi răsculaţii lui Rákóczi. Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mişcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de împăratul Carol al VI-lea. Viaţa economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meşteşugurile şi comerţul, negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraş. Anul revoluţionar 1848-1849 şi-a făcut simţită prezenţa şi la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub preşedinţia lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputaţi români din Crişana şi Banat, printre reprezentanţii orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan Dragoş, Gheorghe Fonai şi Ioan Gozman. Chiar dacă revoluţia a fost înfrântă, tradiţia revoluţionară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conştiinţa publică orădeană, efectele ei pe termen lung simţindu-se, mai ales după 1867, când participanţii la revoluţie care au scăpat cu viaţă au putut să se manifeste în viaţa politică locală. A urmat o înăsprire a ocupaţiei austriece, caracteristică întregului Imperiu. Războiul pentru cucerirea independenţei (1877-1878) îi adună pe toţi românii - inclusiv pe cei din Bihor - în lupta împotriva turcilor.

La 12 octombrie 1918, în casa dr. Aurel Lazăr se redactează cunoscuta Declaraţie de la Oradea, document care proclamă dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare. La 3 noiembrie s-a constituit Consiliul Naţional Român, compus din Dr. Aurel Lazăr (preşedinte), Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum a luat fiinţă Consiliul Militar Român. La 1 decembrie 1918, un număr mare de delegaţi ai judeţului Bihor participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, într-o dorinţă unanimă de a consfinţi Unirea cu Regatul României. A doua zi, Aurel Lazăr a fost numit şeful resortului Justiţie în Consiliul Dirigent, instituit pentru a conduce treburile Transilvaniei până la preluarea administraţiei de către statul român.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Oradea s-a menţinut ca un puternic centru industrial şi comercial. La fel ca şi în cazul altor oraşe mari din Vestul Transilvaniei, eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradiei întru-un puternic centru cultural românesc. În contextul celui de-al doilea război mondial în vara anului 1940 acţiunile militare şi revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinită de statele fasciste - Germania hitleristă şi Italia - au fost completate de activităţi de tip terorist pe teritoriul românesc, activităţi menite a pregăti o eventuală intervenţie armată. În perioada desfăşurării tratativelor dintre guvernul român şi cel maghiar, pe teritoriul României au fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea, dar întrucât organele româneşti de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la arestarea principalilor organizatori şi participanţi, misiunea lor n-a putut fi dusă la îndeplinire. În anul 1944 populaţia evreiască a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. În cursul lunii mai, a avut loc operaţiunea întreprinsă de Gestapo, de deportare a populaţiei evreieşti în lagărele de exterminare hitleriste. Circa 90% din evreii din Oradea au pierit în aceste lagăre, în special în cele de la Auschwitz şi Dachau. La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra Oradiei; trupele ungare şi germane s-au retras din oraş, lăsând în urmă doar grupuri mici, cu misiunea de a distruge clădirile mai importante. Eliberarea oraşului s-a făcut de către trupele sovietice şi române. O dată cu reinstaurarea administraţiei civile româneşti, la 9 martie 1945, conducerea administrativă şi politică a Oradiei a fost preluată de elemente comuniste locale, a căror ascensiune la putere a fost facilitată de administraţia militară sovietică. Regimul comunist a determinat schimbări esenţiale în ansamblul vieţii publice orădene, pervertind şi încetinind funcţiile organismului social. Istoria Oradiei în anii dictaturii comuniste poartă amprenta specifică fiecăreia dintre etapele evoluţiei acestui regim la scară naţională. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de către forţele comuniste.

Modelul stalinist a dominat întreaga viaţă politică, social-economică şi culturală între anii 1948-1965. Regimul Ceauşescu (1965-1989), practicând o oarecare destindere şi liberalizare în primii ani, a readus în prim-plan modelul stalinist şi mai mult chiar, a instaurat socialismul dinastic. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autorităţile comuniste au declanşat acţiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaboraţioniste, a unui număr impresionant de persoane prezente în campania de rezistenţă împotriva comunismului şi a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun aceştia trebuiau înlăturati de pe scena vieţii politice. În cursul anilor '50, arestările si condamnările politice au atins culmi nebănuite. Deosebit de violentă a fost represiunea asupra diferitelor biserici şi culte, episcopii şi preoţii constituind una dintre cele mai numeroase categorii de deţinuti politici. În ciuda vicisitudinilor de ordin politic şi ideologic, viaţa economică a Oradiei a cunoscut, în anii dictaturii comuniste, o incontestabilă dezvoltare. Începând din 1949-1950, după naţionalizare, întreprinderile şi-au desfăşurat activitatea în conformitate cu planurile cincinale, caracteristice vremii. Accentul dezvoltării industriale a fost pus pe ramurile constructoare de maşini, energetică, siderurgică şi chimică, dar industria uşoară şi alimentară a fost, de asemenea, reprezentativă. Urmare a acestor evoluţii economice, populaţia Oradiei a crescut semnificativ, sporului natural adăugându-i-se şi o importantă componentă de mişcare a populaţiei către zonele mai dezvoltate. S-au înregistrat progrese şi în domeniul serviciilor publice, transport, sănătate. De asemenea, turismul a constituit o preocupare pentru autorităţile vremii, în acest sens Băile Felix şi Băile 1 Mai, ale căror resurse de apă termală cu efecte curative aveau o reputaţie constituită încă din sec XVI, au fost aduse la standardele vremii. Începând cu anii '70, efectele negative ale politicii de industrializare forţată s-au făcut simţite şi în Oradea, ca şi la nivelul întregii ţări. Concentrarea aproape a întregii producţii industriale ţi agricole pentru export, în vederea obţinerii resurselor financiare, a adus populaţia în situaţia de a se confrunta cu numeroase lipsuri ţi greutăţi. Nivelul de trai al orădenilor, a fost, însă, relativ suportabil comparativ cu situaţia locuitorilor din alte centre urbane româneşti, având în vedere poziţia privilegiată, de oraş de frontieră. Evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 au determinat mutaţii profunde în structurile politice, sociale şi economice româneşti, fiind percepute imediat şi în Oradea. De remarcat, pentru perioada post-decembristă, la nivelul Oradiei, este întoarcerea acesteia la vechea sa traditie universitară. Începând cu 2 mai 1990, prin hotărâre de guvern, ia fiinţă Universitatea Tehnica din Oradea, care devine, un an mai târziu Universitatea din Oradea. În anii care au urmat, instituţia a cunoscut o continuă dezvoltare, fiind actualmente unul dintre cele mai însemnate centre universitare din zona de vest a ţării.

Comunitatea Evreiască

Această secţiune include texte din Enciclopedia Evreiască 1901-1906

Sinagoga Neologă Zion

Chevra Kadisha ('Societatea Sfântă') a fost fondată în 1735, prima sinagogă în 1803, iar o şcoală în 1839. De-abia la începutul secolului al XIX-lea evreilor li s-au permis să-şi deschidă afaceri în orice parte a oraşului, şi chiar şi atunci erau obligaţi să se retragă la lăsarea întunericului în propriul cartier. Din 1835 li s-au permis să trăiască oriunde în oraş. Comunitatea evreiască din Oradea s-a divizat în Congregaţia Ortodoxă şi cea Reformată. Deşi membrii Congregaţiei Reformate şi-au păstrat locul în Chevra Kadisha, începând cu 1899 au început să folosească propriul cimitir. La începutul secolului XX evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriaşi evrei, negustori, fizicieni, agricultori; şeful Poliţiei din 1902 era evreu. Astfel şi în Consiliul Local evreii erau reprezentaţi proporţionat. Comunitatea a ajuns să mai deţină un spital, o Asociaţie a Femeilor Evrei, o scoală de gramatică, o şcoală industrială, yeshiva, o cantină socială, etc.

Potrivit Centrului de Artă Evreiască:

Comunitatea evreiască orădeană a fost cea mai activă, atât din punct de vedere comercial cât şi cultural, în tot Imperiul Austro-Ungar. În 1944 25.000 evrei orădeni au fost deportaţi în lagăre de concentrare, decimând astfel această comunitate vitală. Astăzi mai trăiesc 300 de evrei în Oradea. În centrul oraşului, dominând celelalte clădiri din zonă, se găseşte Templul-Sinagogă Neologă, clădită în 1878. Sinagoga cu neobişnuita formă cubică, cu o cupolă centrală mare, este una din cele mai mari sinagogi din România. Înăuntrul găzduieşte o grandioasă orgă şi decoraţii din ştuc. În 1891 Comunitatea Ortodoxă a mai construit un complex de clădiri, inclusiv două sinagogi şi un centru comunitar.

Regi Înmormântaţi

• 1096 Ladislau I al Ungariei
• 1131 Ştefan I al Ungariei
• 1235 Andrei al II-lea al Ungariei
• 1295 Fenenna, soţia lui Andrei al III-lea al Ungariei
• 1319 Beatrix de Luxemburg, soţia lui Carol Robert de Anjou
• 1367 Elisabeta, fiica lui Basarab I al Valahiei
• 1395 Maria de Ungaria
• 1437 Sigismund de Luxemburg

Geografie

Situat la numai 13 km de graniţa de vest a României, municipiul Oradea, reşedinţa administrativă a judeţului Bihor, ocupă o poziţie central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicaţii, aflat la distanţa sensibil egală de capitalele regiunii: Bucureşti (651km), Viena (518km), Budapesta (248km), Praga (676km).

Latitudinea nordică de 47 03' şi longitudinea estică de 21 55' plasează Oradea pe cursul Crişului Repede într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea Munţilor Apuseni.

Relieful

La altitudinea de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găseşte la deschiderea Văii Crişului Repede spre câmpie, într-o zonă de contact între prelungirile Munţilor Apuseni şi Câmpia Banato-Crişană, arie de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei, Dealurile Gepişului) către cel de câmpie.

Clima

Clima oraşului este determinată de Vânturile de Vest, fiind aşadar o climă temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3°C, pentru luna iulie media nedepăşind 21°C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitaţiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.

Temperatura medie anuală

Temperatura medie a aerului (media lunară şi anuală)*
Perioada	Ian	Feb	Mar	Apr	Mai	Iun	Iul	Aug	Sep	Oct	Nov	Dec	Anuală
1961-2003	-1,7°	0,5°	5,2°	10,8°	16,2°	19,1°	20,8°	20,4°	15,9°	10,7°	5,3°	0,2°	10,3°

Temperaturi extreme

Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,20°C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,30°C faţă de minima absolută la nivelul României. Temperatura maximă absolută înregistrată este 40,00°C, în 21 august 2000, valoare mai coborâtă cu 4,50°C faţă de maxima absolută la nivelul României.

Suprafaţa şi Populaţia

Suprafaţa oficială a Oradiei este de 11.556 ha, ceea ce îl plasează între primele 10 oraşe din punct de vedere al întinderii. Populaţia oraşului (neluând în calcul zona metropolitană) este de 206.463 locuitori, conform recensământului din 2002, din care 54% e populaţie activă.

Obiective turistice

Articol principal: Lista locurilor în Oradea.

Clădiri istorice

Fișier:Poynar1.jpg

Palatul Poinar

Palatul primăriei în Oradea.

La începutul secolului XX în arhitectura orădeană se impune curentul Art Nouveau, curent declanşat în Franţa, dar integrat şi în Imperiul Austriac (Seccesion). Elementele ornamentale de faţadă prin care seccesionul poate fi sesizat sunt liniile sinuoase, ondulatorii din ornamentica biomorfă; liniile geometrice care subliniază elementul constructiv al decoraţiei; de asemnea se observă prezenţa mozaicului, vitraliilor, feroneriei, stucaturi etc. Aceste elemente pot fi regăsite la Casa Poinar, Palatul Vulturul Negru, Palatul Episcopal Greco - Catolic etc.

• Palatul Primăriei Oradea
• Cetatea Oradea
• Palatul Justitiei
• Palatul de Finanţe
• Palatul Vulturul Negru şi pasajul pietonal Vulturul Negru
• Palatul Episcopiei Romano-Catolice (Palatul Baroc)
• Palatul Episcopiei Greco-Catolice
• Palatul Episcopiei Ortodoxe
• Palatul Apolo
• Palatul Stern
• Palatul Moskovits

Edificii culturale

• Muzeul Ţării Crişurilor, în clădirea fostei Garnizoane, str. Armatei Române. (În perioada comunistă muzeul a fost adăpostit în Palatul Baroc)
• Muzeul memorial Iosif Vulcan
• Muzeul memorial Ady Endre
• Muzeul Militar Naţional, Oradea

Lăcaşuri de cult

• Biserica cu Lună
• Bazilica Romano-Catolică, printre cele mai frumoase biserici (catedrale) în stil baroc din Europa.
• Sinagoga Neologică Zion
• Biserica Baptistă Emanuel

Crişul Repede - vedere panoramică a Crişului

Demografie

Populaţia istorică

Fișier:Sinagoga abandonata, Oradea.jpg

Sinagogă abandonată în Oradea

• 1787: | 9.790, maghiari
• 1830: || 18.091, maghiari
• 1850: || 22.538, maghiari
• 1857: || 22.443, maghiari
• 1869: ||| 28.698, maghiari
• 1880: ||| 31.324 locuitori - din care maghiari 86,4% români 6,6%, (Circa 26% din locuitori erau de religie israelită)
• 1890: |||| 38.557 locuitori - din care maghiari 88,8%, români 6,6%(Circa 26% din locuitori erau de religie israelită)
• 1900: ||||| 50.177 locuitori - din care maghiari 89,1%, români: 6,6% (Circa 26% din locuitori erau de religie israelită)
• 1910: |||||| 64.169 locuitori - din care maghiari 91,04%, români: 5,6%(Circa 26% din locuitori erau de religie israelită)
• 1920: ||||||| 68.081 locuitori -din care maghiari 59,8%, români: 12,4%, evrei: 26,26%
• 1930: ||||||||| 82.687 locuitori - din care maghiari 51,56%, români: 27,1%,evrei: 17,86%
• 1941: |||||||||| 92.942 locuitori - din care maghiari 91,96%, români: 5,24%,evrei: 1,35%. Recensământul este după Dictatul de la Viena, însă deportările masive de evrei şi campaniile de intimidare ale etnicilor români fac ca cifrele să fie vehement contestate de istorici.
• 1948: ||||||||| 82.282 locuitori - din care maghiari 63,85%, români: 32,81%,evrei: 2,23%
• 1956: ||||||||||| 98.950 locuitori - din care maghiari 59,04%, români: 35,96%,evrei: 3,65%
• 1966: |||||||||||| 122.634 locuitori - din care maghiari 52%, români: 46%,
• 1977: an din care românii devin majoritari datorită politicii comuniste, fiind aduse mase de români din Moldova şi Oltenia în vederea schimbării componenţei etnice. ||||||||||||||||| 170.531 locuitori - din care români: 53%, maghiari 45%
• 1992: |||||||||||||||||||||| 222.741 locuitori - din careromâni: 64%, maghiari 34%
• 2002: ||||||||||||||||||||| 206.614 locuitori - din care români: 70,31%, maghiari 27,58%, alte nationalitati 2,11%

Sursă: hu Varga E. Árpád: Statistici etnice şi confesionale pentru Transilvania

Structura pe etnii

Recensământul		Structura etnică
Anul	Populaţia	Români	Maghiari	Ţigani	Ucrainieni	Germani	Ruşi	Turci	Tătari	Sârbi	Slovaci	Bulgari	Greci	Evrei	Cehi	Polonezi	Italieni	Armeni	Alte etnie	Etnie nedeclarată
2002	206.463	145284	56985	2449	93	563	26	8	2	20	474	25	64	166	9	10	109	5	271	51

Structura după religie

Adventistă de ziua a Şaptea - 658 Altă religie - 922 Atei - 236 Baptistă - 7 428 Creştină de rit vechi - 29 Creştină după Evangelie - 183 Evanghelică - 112

Evanghelică de confesiune augustană - 63 Evanghelică lutherană sinodo - presbiteriană - 304 Fără religie - 364 Greco catolică - 6 860 Mozaică - 172 Musulmană - 146

Ortodoxă - 120 049 Penticostală - 9 563 Reformată - 33 800 Religie nedeclarată - 288 Romano-catolică - 23 206 Unitariană - 231

Administraţie

Cartiere

Înainte de 1848, Oradea era formată din patru târguri separate: Oradea Nouă (Villa Nova, Várad-Újváros, mai demult Vicus Zombathely), Olosig (Villa Latinorum Varadiensium, Várad-Olaszi), Velenţa (Vicus Venetia, Várad-Velence), Subcetate (Civitas Waradiensis,Várad-Váralja). Numele de Vicus Venetia, Villa Latinorum, Vicus Bolognia, Vicus Padua şi altele se referă la locuitorii francezi, valonezi şi italieni care s-au stabilit aici în secolul al XIII-lea.

Astăzi Oradea este împărţită în mai multe cartiere, dispuse circular în jurul Centrului Civic, vechiul centru al oraşului. Acestea sunt:

Cantemir Centrul Civic Cartier Decebal Cartierul Rogerius Episcopia Bihorului Iorga Ioşia

Ioşia-Nord Nufărul Nufărul 2 Olosig Oncea Oraşul Nou Rogerius

Salca Seleuş (in locul cartierului Seleuş a fost construit ulterior cartierul Nufărul) Sub Cetate Velenţa Tokai

Podgoria Europa Prima Luceafarul Soarelui Dragos Voda Episcopia

Zona metropolitană Oradea

Articol principal: Zona Metropolitană Oradea.

Zona metropolitană Oradea include Municipiul Oradea şi nouă comune înconjurătoare: Biharia, Borş, Cetariu, Nojorid, Oşorhei, Paleu, Sânmartin, Sântandrei, şi Girişu de Criş. Populaţia totală a zonei metropolitane era în 2007 de 245.800 locuitori.

Economia

Oradea a fost dintotdeauna una din cele mai prospere oraşe ale României, în mare parte datorită proximităţii faţă de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident. PIB-ul per cap de locuitor este cu aproximativ 150% din media din România. După 1989, datorită numărului mare de consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atât în sectorul industrial cât în cel de servicii.

Rata şomajului din Oradea este de 6.0 %, ceva mai mică decât media pe ţară, dar mult mai mare decât media pe judeţul Bihor, de aprox 2%. 60% din producţia industrială a Bihorului provine din Oradea, populaţia reprezentând 34% din totalul pe judeţ. Industriile principale sunt: mobilieră, textilă, lohn, de încălţăminte şi alimentară.

Politică

Articol principal: Lista primarilor orădeni.

Fișier:Ilie Bolojan.jpg

Ilie Bolojan

Fișier:Prefectura si cons jud bihor.jpg

Prefectura si Consiliul Judetean Bihor

Lista Primarilor Oradiei

• Bolonyi Menyhert - la 4 ianuarie 1850 devine primul primar al Oradiei
• Csorba Janos - 1851 - 1854
• Lukacs Gyorgy - 1861 - 1875
• Stettner Lajos - 1863 - 1864
• Sall Ferenc - 1875 - 1897
• Bulyovszky Jozsef - 1897 - 1901
• Rimler Karoly - 1901 - 1919
• Fazekas Lajos - ?
• Szanto Istvan - ?
• Petru Demeter - ?
• Gheorghe Groza - până la Revoluţia Anticomunistă din Decembrie 1989
• Mircea Bradu - în perioada Revoluţiei din 1989 (o zi, a demisionat după un infarct)
• Octavian Bot - 1991 - 1992
• Petru Filip (FSN) - 1992 - 1996
• Mihai Sturza (PNL) - 1996 - 2000
• Petru Filip (PD) - 2000 - 2007
• Mihai Groza (PD) - 2007 - 2008 (interimar)
• Ilie Bolojan (PNL) - 2008 - prezent

Actualul primar al Oradiei este Ilie Bolojan (PNL), care a câştigat alegerile din 1 iunie 2008 cu 50,3% din voturi. Alegerea primarului Oradiei din primul tur de scrutin a reprezentat o premieră pentru municipiul Oradea, după revoluţia română din 1989. In functia de viceprimar au fost investiti prin votul majoritar al Consiliului Local al Municipiului Oradea doamna Rozalia Biro din partea partidului UDMR si domnul Gheorghe Carp din partea partidului PNL.

Consiliul Local al municipiului Oradea este compus din 27 consilieri.

După alegerile locale din iunie 2008, componenţa Consiliului Municipal este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componenţa Consiliului
	Partidul Naţional Liberal	10
	Uniunea Democrată a Maghiarilor din România	7
	Partidul Democrat Liberal	7
	Partidul Social Democrat	3

Conducerea Bihorului si Oradiei

Conducerea celor două instituţii:

• Prefectul Judeţului Bihor: Mircea Ghitea (PNL)
• Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor: Radu Ţîrle (PNL)
• Primarul Oradiei: Ilie Bolojan (PNL)
• Viceprimari: Biro Rozalia (UDMR) si Gheorghe Carp (PNL)

Text colorat

Relaţii internaţionale

Situat de-a lungul istoriei la contactul dintre două lumi, într-un punct important de trecere dinspre Occident spre Orient, oraşul Oradea a menţinut relaţii de diverse facturi cu statele ambelor lumi. În contemporaneitate Oradea şi-a asumat aceste legaturi privilegiate prin semnarea urmatoarelor documente:

Acorduri de Înfrăţire:

•  Debrecen, Ungaria, 1992
•  Linkoping, Suedia, 1996
•  Coslada, Spania, 2005
•  Givatayim, Israel, 2005
•  Mantova, Italia, 2005
•  Ceyrat, Franţa, 2008

- un "Memorandum de Prietenie" în anul 2003 cu:

•  Ivano-Frankivsk, Ucraina

- un "Pact de Prietenie" în anul 2003 cu:

•  Reims, Franţa,

- un "Pact de Colaborare" în anul 2006 cu:

•  Montbéliard, Franţa

În viitorul apropiat urmează a fi încheiate acorduri similare cu oraşele:

•  Waregem, Belgia
•  Trento, Italia

Alături de relaţiile privilegiate şi consacrate, Oradea întreţine contacte pe diverse paliere de interes cu următoarele muncipalităţi sau forme de guvernământ local:

•  Provincia Perugia, Italia
•  Kosice, Slovacia
•  Hiroshima, Japonia

Transport

Vezi și: Începuturile tramvaiului orădean.

Oradea dispune de Aeroportul Oradea pe care compania Tarom efectuează zboruri interne zilnic, iar compania Carpatair efectuează curse regulate spre diferite destinaţii din Germania, Italia, Franţa, Grecia (Milano, Torino, Munchen, Dusseldorf, Paris, Atena, etc.).

Nod feroviar cu staţie de triaj Oradea Est Triaj, Gara de Nord (Oradea Vest), Ioşia Nord şi Episcopia Bihorului, ultima fiind şi punct de trecere a frontierei pe calea ferată. Legături zilnice cu Intercity (Săgeata Albastră) se fac către destinaţiile:

• Timişoara Nord
• Cluj Napoca
• Bucureşti Nord
• Braşov
• Arad etc.

Legături zilnice internaţionale se fac către destinaţiile:

• Acc. Int. Corona - Braşov - Budapesta Est (şi retur)
• IC Ady Endre - Cluj Napoca - Budapesta Est (şi retur)

Datorită situări oraşului langă graniţa de vest a României, şi având legături rutiere cu Ungaria prin vama Borş, Oradea dispune de mai multe proiecte de infrastructură. În 2012 este preconizat ca tronsonul Cluj-Napoca – Oradea al autostrăzii Transilvania să fie terminat astfel cu continuarea acesteia în Ungaria, respective autostrada M3, va exista o legatură rutieră pană la Viena. De asemenea exista planuri ca autostrada M4 să fie prelungită de la Budapesta pană la Oradea. De asemeni este în plan construirea Coridorului 4 Transeuropean care va trece pe la Szeged, Arad, Timişoara, Lugoj, Deva şi Sibiu. Sunt în faza de proiect 2 drumuri express care să facă legătura cu Satu Mare, Baia Mare şi Arad. Drumurile naţionale si europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, şi E671.

Reţeaua de transport public este condusă de Regia Autonomă OTL. Este formată din 5 linii de tramvai (1N, 1R, 2, 3N, 3R) şi 10 linii de autobuz. Tramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare (sau executate pentru comunitate) din România. Această utilitate publică a fost dată în folosinţă pentru orădeni la 25 aprilie 1906, fiind în continuare un serviciu public de care beneficiază locuitorii din Oradea. La 25 aprilie 2006, Regia Autonomă de Transport Oradea O.T.L. a celebrat centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediţiei a doua a cărţii „De la o staţie la alta”, scrisă de Liviu Borcea, Mihai Apan şi Gabriel Moisa. În prezent Oradea este singurul oraş în care circulă tramvaie noi, de tip Siemens ULF.

Personalităţi

(Următoarele personlităţi s-au născut în Oradea. Sunt afişate cronologic după data naşterii.)

• Péter Váradi, arhiepiscop de Kalocsa, (cca. 1450)
• Péter Pázmány,cardinal primat al Ungariei, cu sediul la Nagyszombat, (1570-1637)
• Sigismund Báthory, principe de Transilvania, (1572-1613)
• Gabriel Báthory (în maghiară: Báthory Gábor), principe de Transilvania, (1589-1613)
• Graf Ferenc Rhédey, principe de Transilvania, (* 1610)
• Mihály Teleki, cancelar al Transilvania, (* 1634)
• Ödön Beöthy, însărcinat cu afaceri pentru Transilvania din partea guvernului în 1848,, (* 2 decembrie 1796)
• Emanuil Gojdu, avocat şi patriot român de origine aromână (1802-1870), a lăsat moştenire întreaga sa avere Fundaţiei Gojdu
• József Nagysándor, general, (* 17 octombrie 1804)
• Antal Csengery, istoric, (* 2 iunie 1822)
• Paul Böhm, pictor (1839–1905)
• Dezső Szilágyi, avocat, ministru al justiţiei, (* 1840)
• Freiherr Arthur von Hübl, mareşal locotenent austriac, chimist şi cartograf (1853-1932)
• Diósy Ödönné Adél Brüll, muză a lui Endre Ady (* 1 septembrie 1872)
• Károly Bakonyi, scriitor (*28 iulie 1873)
• Ernő Osvát, fondator al revistei Nyugat, (* 1877)
• Moritz Rosenthal, neurolog austriac(1883–1889)
• Friedrich Schorr, Bass-Bariton iudeo-ungar, (* 1888)
• Zsigmond Széchenyi, călător în Africa, (* 1898)
• Lajos Steiner, campion de şah al Australiei, 14 iunie 1903 - 22 aprilie 1975
• Boris Palotai, scriitoare, premiată cu Premiul József Attila, (* 23 mai 1904
• Margit Dajka, actriţă, premiată cu Premiul Kossuth, (* 13 octombrie 1907)
• Iosif Vulcan născut la 31 martie 1841, Holod, decedat în 8 septembrie 1907 la Oradea, academician, animator cultural, publicist şi scriitor român.
• Cardinalul Monsignior dr.Schlauh Laurenţiu membru al academiei de la Budapesta, cardinalul episcopiei Romano-Catolice din Oradea(1880-1903)
• Nadia Chebap, pianist (13 mai 1894 - ?)
• Georges Politzer, filozof francez şi teoretician marxist (1903-1942)
• Szabolcs Fényes, compozitor, premiat cu Premiul Erkel, (* 30 aprilie 1912)
• Stefanus Dascăl, Ordinarius ad nutum sanctis sedis (1919-2003)
• Brunó Straub F., şef de stat al Ungariei între 1988-89, (* 5 ianuarie 1914)
• Aurel Pop, pictor (3 septembrie 1921 - 2003)
• Nándor Wagner, sculptor, (* 7 octombrie 1922)
• Andrei Adam, pictor (* 10 aprilie 1925)
• Ovidiu Cotruş, pseudonim Ovidiu Sabin, poet şi critic literar (24 februarie 1924 - 12 septembrie 1977)
• Mircea Maliţa (n. 1927), matematician, eseist, academician, diplomat (ambasador în SUA şi director al Bibliotecii române din New York), ministru de externe, profesor universitar
• Ioan-Gavril Feneş, pseudonim Romulus Feneş, scenarist (* 8 iulie 1927)
• Ioan Pop de Popa (n. 6 octombrie 1927), profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară, a efectuat prima operaţie pe cord deschis din România
• Mircea Ştefănescu, sculptor (* 19 august 1929)
• Romulus Vulpescu, poet, scriitor, traducător (* 5 aprilie 1933)
• Iosif Bartovici, pictor (* 22 februarie 1935)
• Romulus Guga, poet, prozator, redactor (2 iunie 1939 - 18 octombrie 1983)
• Rodica Ungureanu, sculptor (* 19 aprilie 1940)
• Valentina Boştină, sculptor (* 24 octombrie 1940)
• Julia Varady, cântăreaţă germană de operă (* 1941)
• Iosif Demian, regizor (* 26 mai 1941)
• Gheorghe Gorun, istoric şi muzeolog (* 14 iunie 1949)
• Lucian Maliţa, violonist (* 14 ianuarie 1955)
• Şerban Dan Costa, medic, profesor universitar la Universitatea Otto von Guericke din Magdeburg, (* 1955)
• Asteris Koutoulas, producător de muzică, publicist, traducător şi autor, (* 1960)
• Daniel Lascău, multiplu campion la Judoka (* 1969)
• Cosmin Bărcăuan, fotbalist, multiplu campion cu FC Dinamo Bucureşti şi FC Şahtior Doneţk(* 5 august 1978)

Cultură şi educaţie

Oradea este unul din principalele centre educaţionale din România. Aici se află Universitatea din Oradea, unul din cele mai mari şi moderne universităţi din ţară. De asemenea există şi universităţi private, precum Universitatea Agora, o institutie academică modernă fondată în anul 2000, şi Universitatea Emanuel, o şcoală academică baptistă, fondată în anul 2002. Tot la Oradea se găseşte una din cele mai vechi universităţi private din România, Universitatea Creştină Partium (fostul Colegiu Reformat Sulyok Istvan), fondată în 1990. Este totodată singura instituţie educaţională superioară cu predare în limba maghiară din Oradea.

Universitatea Oradea Universitatea Creştină Partium Universitatea Emanuel Universitatea AGORA Teatrul de Stat - Pagina oficială Teatrul de păpuşi Arcadia Teatrul Studio Filarmonica de Stat Oradea Asociaţia Logic Club

Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea - [8] Casa de Cultură a Municipiului Casa de Cultură a Tineretului Centrul Judetean al Creaţiei Populare Muzeul Ţării Crişurilor Muzeul Militar Muzeul Memorial Ady Endre Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai

Presă

Ziare

• Crişana - cotidian;
• Reggeli Újság - cotidian de limbă maghiară
• Jurnal Bihorean - cotidian;
• Bihari Napló - cotidian de limbă maghiară;
• Realitatea Bihoreană - cotidian;
• Jurnalul de dimineaţă - cotidian;
• Informaţia de vest - săptămânal;
• Bihoreanul - săptămânal;
• Sportul Bihorean - săptămânal;
• Gazeta de Oradea - săptămânal;
• Ziarul Primăriei Oradea - publicaţie lunară;
• Familia - revistă periodică de cultură;
• Bazar Bihorean - săptămânal de publicitate;
• Ghimpele de Bihor - săptămânal.

Televiziuni

• Televiziunea Română -redacţia judeţului Bihor;
• Antena 1 Oradea;
• Pro TV Oradea
• TVS Oradea - Televiziunea locală cea mai urmărită din punct de vedere politic;
• Transilvania Tv- Televiziune locală care cuprinde evnimentele din jud. Bihor

Posturi de radio locale

• Radio Vocea Evangheliei
• Radio Mix
• Radio Naţional FM
• Radio Transilvania
• Radio Romania Actualitati - redactia jud. Bihor;

Agenţii de presă

• Agenţia de presă RADOR
• Agenţia de presă ROMPRES

Sport

Oradea s-a remarcat mai ales prin calitatea echipelor de polo, municipiul fiind reprezentat în Campionatul Naţional de Crişul Oradea, şi de deţinătoarea titlului pe anul 2008, C.S. Leonardo. De asemeni C.S. Shogunul Oradea deţine multe cupe la competiţiile de kata şi kumite printre care Cupa Naţională de Karate „Shogunul”, Cupa Naţională de Karate a ”Palatului Oradea”

În Oradea îşi are sediul şi una din puţinele federaţii locate înafara Bucureştiului: Federaţia Română de Karate Kyokushin. În Oradea, acesta federaţie este reprezentată de CS Gym Oradea, club care a dat mai multi campioni europeni la karate kyokushin.

• Crişul Oradea
• FC Bihor
• C.S. Leonardo
• CSM Oradea
• C.S. Shogunul Oradea
• Asociaţia sportivă M&Q
• Academia de Tenis Oradea
• Şah Club Agora
• C.S. Gym Oradea]
• Asociaţia Logic Club

Imagini

• 
  Primăria noaptea
• 
  Palatul "Vulturul Negru"
• 
  Cea mai mare catedrală in stil Baroc din România
• 
  Primăria şi Biserica Sf. Ladislau
• 
  Şirul Canonicilor
• 
  Stadionul Municipal din Oradea

Bibliografie

• Gheorghe Gorun, Gabrile Moisa,Tereza Mozes şi Liviu Borcea, Istoria oraşului Oradea, editura Arca, 2008
• Borcea Liviu, Mihai Apan şi Moisa Gabriel, De la o staţie la alta, Editura Arca, Oradea, 2006

Vezi şi

• Listă de cartiere din Oradea
• Istoria fondării tramvaielor orădene

Legături externe

• Site oficial
• Zona metropolitană Oradea
• de World Gazetteer (Oradea)
• Recensământ 2002