Transilvania
Transilvania este o regiune din vestul României, cuprinzând 16 judeţe. Transilvania a fost multă vreme parte din Ungaria, dar la 1 decembrie 1918 a devenit parte a României. Regiunea include Banat şi Crişana.
Geografia Transilvaniei
Transilvania este din punct de vedere geografic un platou înalt, separat în sud de Valahia de către Carpaţii Meridionali şi în est de Moldova de către Carpaţii Occidentali. Zonele nordice şi vestice ale Transilvaniei (Crişana-Maramureş) au graniţă cu Ungaria, iar regiunea de sud-vest (Banatul) are graniţă cu Serbia. Platoul cu înălţimi între 305 şi 488 de metri este irigat de râul Mureş, Someşul şi alţi afluenţi ai Dunării. Cel mai mare oraş din regiune este Cluj-Napoca urmat de Timişoara şi Braşov ca populaţie (vezi secţiunea separată din acest articol pentru populaţii şi o listă mai completă).
Istorie
Articol principal: Istoria Transilvaniei
Zona ce constituie în prezent Transilvania a fost un centru politic al Regatului Dac, ce avea să fie cucerit de Imperiul Roman în 107. După retragerea aureliană (271) din regiune, teritoriul intra-carpatic a fost invadat între secolele III şi X de vizigoţi, huni, gepizi, avari, slavi şi pecenegi. Determinantă pentru evoluţia istorica a Transilvaniei a fost însă stabilirea ungurilor în interiorul arcului carpatic.
Triburile maghiare s-au stabilit în Câmpia Panoniei în anul 896. Începând cu mijlocul secolului X două triburi maghiare - Gyula şi Kende - pătrund, venind dinspre Câmpia Panoniei, pe văile râurilor Mureş şi Someş în Transilvania. Tribul Kende şi-a stabilit centrul de putere în Câmpia Tisei (ung. Alföld). Tribul Gyula si-a ales ca reşedinţă anticul Apulum, locuit la această dată de slavi şi români şi denumit de ei Belgrad (lat. Bellegrad) şi, respectiv, Bălgrad, aşezare cunoscută azi sub denumirea Alba Iulia.
O etapă nouă în procesul cuceririi Transilvaniei debutează în primii ani ai secolului XI, când, în anul 1103, regele maghiar Ştefan I atacă şi ocupă cetatea Bălgrad (ung. Gyulaféhervár), îl ia în captivitate pe Gyula şi supune teritoriul de locuire al tribului autorităţii Regatului Ungariei. Acum sau, mai probabil, spre mijlocul secolului XI se produce o deplasare a hotarelor regatului spre estul şi sud-estul Transilvaniei. Graniţa regatului va fi stabilită temporar, pentru câteva decenii, pe o linie care, venind dinspre est, urma cu aproximaţie traseul râului Târnava Mare şi se continua, spre vest, pe valea râului Secaş. În primele decenii ale secolului XII liniile fortificate de graniţă (ung. gyepü) ale statului maghiar urmau, în zona centrală a sudului Transilvaniei, cursul râului Olt. Deplasarea graniţei statale pe linia naturală a Transilvaniei, formată de lanţul Munţilor Carpaţi, s-a produs spre sfârşitul secolului al XII-lea, dată care coincide cu ocuparea completă şi anexarea întregii Transilvanii Regatului Ungariei. Alături de unguri, un rol major în procesul cuceririi Transilvaniei l-au jucat şi secuii. În secolele XII şi XIII Ardealul trece printr-un proces de colonizare a unor populaţii etnic diferite între ele, predominant germane dar şi de origine şi limbă romanică, din a căror simbioză au rezultat saşii. Ocuparea Transilvaniei, respectiv împingerea graniţelor statului maghiar pe linia Munţilor Carpaţi, s-a produs spre sfârşitul secolului XII. Între sfârşitul secolului XII şi mijlocul secolului XVI, respectiv până în anul 1541, timp de peste trei sute de ani, cât si între anii 1867 si 1918 Transilvania a făcut parte din statul maghiar, respectiv din partea maghiară a Imperiului dualist austro-ungar.
Concomitent cu procesul de cucerire, autorităţile maghiare încearcă organizarea politico-administrativă a Transilvaniei. O primă formă de organizare este atestată la începutul secolului al XII-lea, atunci când izvoarele scrise amintesc în anii 1111 şi 1113 despre un Principat al Transilvaniei, condus de un principe cu numele Mercurius. Abia după a jumătate de secol, izvoarele scrise relatează despre organizarea Transilvaniei într-un voievodat, condus de un voievod cu numele Leustachius.
După bătălia de la Mohács din anul 1526, începând cu 1541 până în 1699 (Tratatul de la Karlowitz), Transilvania a fost un principat autonom sub suzeranitate otomană. În aceste circumstanţe istorice, în anul 1542, saşii prin Johannes Honterus şi, ulterior, o parte a poulaţiei maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1600 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania şi o supune autorităţii sale. Transilvania a devenit leagănul partidului naţionalist ungar, care demonstra împotriva habsburgicului Ferdinand I. La încheierea Primului Război Mondial, prin tratatul de la Versailles, Transilvania a devenit parte din România Mare.
Economie
Una dintre cele mai avansate regiuni din România din punct de vedere economic şi cultural, Transilvania este bogată în resurse naturale, în special lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, gaze naturale, sare şi sulf. Ca industrie, Transilvania conţine centre majore de procesare a fierului şi oţelului, cât şi complexe industriale chimice şi textile. Printre ocupaţiile importante se numără creşterea de anumale, agricultura, producţia viticolă şi de fructe. O altă resursă importantă a zonei este cea forestieră.
În Transilvania locuiesc minorităţi etnice importante maghiare şi germane, cât şi rromi.
Judeţele Transilvaniei
Oraşele Transilvaniei
În Transilvania se află multe oraşe medievale romane, cu interes important turistic. De asemenea, oraşele transilvane sunt, in general, mai prospere decât cele din alte părţi a României (cu excepţia Bucureştiului).
Oraşele cele mai mari, în termeni de populaţie, ale Transilvaniei, sunt (conform recensământului din 2002):
- Cluj-Napoca - 318.027
- Timişoara - 317.621
- Braşov - 283.901
- Oradea - 206.527
- Arad - 172.824
- Sibiu - 155.045
- Târgu Mureş - 149.577
- Baia Mare - 137.976
- Satu Mare - 115.630
- Reşiţa - 83.985
| |||||||||||||||||||||
