Latină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Latina era limba vorbită în regiunea din jurul Romei numită Lazio. A câştigat o importanţă majoră ca şi limbă oficială în Imperiul Roman.

Toate limbile romanice provin de la latina-mamă, şi multe cuvinte bazate pe limba ltină sunt de gsit în alte limbi moderne ca engleza. Mai mult în lumea vestică, latina a fost o lingua franca, limba învăţată pentru probleme de ordin ştiinţific şi politic, pentru mai mult de o mie de ani, fiind după aceea înlocuită de franceză în secolul XVIII şi de engleză la sfârşitul secolului XIX. A rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar şi în ziua de astăzi, ceea ce include şi statutul de limbă oficială naţională a Vaticanului.

Latina are un sistem flexibil extins, care operează în general prin adăugarea unor terminaţii la un radical fix. Schimbarea terminaţiei substantivelor şi adjectivelor este numită "declinare", cea a verbelor, "conjugare". Există cinci declinării ale substantivelor şi patru conjugări ale verbelor. Cele şase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziţii) şi vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantive există cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cu ablativul), dar acest împrumut de la indo-europeni este de găsit doar pentru câteva nume de lacuri, oraşe, localităţi şi câteva alte lucruri.

Limbile romanice nu au derivat din Latina clasică ci mai degrabă din Latina vulgară. Latina şi romana (nu româna) diferă prin faptul că romana are accentul distictiv, în timp ce latina are o lungime a vocalelor distictivă. În italiană şi Sardo logudorese, există o lungime distinctivă a consoanelor şi accent, în spaniolă doar accent distinctiv, în franceză la fel, doar că acesta nu mai este distictiv, iar în română accentul este folosit doar în vorbire.

O altă deosebire între latină şi limbile romanice, cu excepţia românei, este faptul că acestea şi-au pierdut terminaţiile cazuale ale majorităţii cuvintelor (excepţia fac unele pronume). Româna este încă echipată cu mai multe cazuri (deşi unele, cum ar fi ablativul, nu mai sunt reprezentate).

Vezi şi: Literatură latină, Proverbe latine, Imperiul Roman, Latina modernă, Nume latine ale oraşelor europene, Nume latine ale râurilor europene.

Legături externe


De asemenea există o Wikipedia în latină