Alegeri în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alegerile generale din România au loc la fiecare patru ani pentru a alege membrii Parlamentului din Camera Deputaţilor şi Senat. Mandatul acestora durează patru ani. În acelaşi timp au loc alegerile pentru Consiliul Judeţean şi Consiliul Municipal.

Candidaţii, aleşi printr-un sistem de liste proporţionale, sunt in competitie pentru unul din cele 345 de locuri în Camera Deputaţilor (un deputat la 70.000 locuitori) şi 140 în Senat (un senator la 160.000 locuitori). Odată cu referendumul constituţional din perioada 18-19 octombrie 2003, s-a pus problema introducerii votului uninominal, însă Comisia Electorală a respins propunerile pentru introducerea acestei proceduri în februarie 2004. Conform aceluiaşi referendum, alegerile prezidenţiale au fost decalate, astfel că durata unui mandat de preşedinte este de cinci ani, spre deosebire de cel al unui parlamentar, care este limitata la patru ani.

Desfăşurare

Alegerile generale trebuie să aibă loc înainte de începerea fiecărui mandat parlamentar. De vreme ce durata unui mandat parlamentar este de patru ani, alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Cei patru ani încep de la prima întrunire a Parlamentului, la convocarea preşedintelui/ei. Data alegerilor se află la discreţia prim-ministrului.

Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, putând fi reprezentaţi de o singură organizaţie.

Din 1990, alegerile generale s-au ţinut duminica, o dată în mai, o dată în septembrie şi de două ori în noiembrie.

Pragul electoral al partidelor este de 5 %. În 2004, numărul de mandate va scădea cu 5%, datorită scăderii numărului de locuitori. Comisia electorală a stabilit durata campaniei electorale la 30 de zile.

Elegibilitate

Oricine este cetăţean român, are domiciliul stabil în România şi a împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de 23 de ani pentru Camera Deputaţilor şi 33 de ani pentru Senat, poate deveni membru al Parlamentului României. Excepţie fac debilii şi alienaţii mintali, puşi sub interdicţie, şi persoanele condamnate, căre prin hotărâre judecătorească definitivă, şi-au pierdut drepturile electorale. Cetăţenii români din străinătate sunt şi ei eligibili.

Sistem

Se foloseşte un sistem de reprezentare proporţională. De exemplu, un partid cu 20% din voturi la nivel naţional va primi 20% din locurile din Parlament. Totusi, in urma redistribuirii voturilor acordate partidelor care nu trecut de pragul electoral, numarul de mandate acordate partidelor parlamentare poate deveni mai mare decat scorul electoral obtinut. În cazul în care un partid deţine majoritatea absolută, acesta îşi numeşte propriul cabinet. În cazul în care nici un partid nu întruneşte jumătate din numărul total de voturi, de obicei se formează un guvern de coaliţie, astfel încât partidele din coaliţie să aibă împreună mai mult de jumătate din numărul de parlamentari. Este posibil însă şi ca partidul cu cele mai multe locuri în parlament să formeze un guvern minoritar.

Societate

Ca in orice societate democratica, optiunile de vot ale electoratului se pot schimba. De obicei, există un partid, care la alegeri obţine o victorie răsunătoare. Partidul Social Democrat a obţinut trei astfel de victorii, în 1990, 1992 şi respectiv 2002, întrerupt fiind de Convenţia Democrată Română în 1996. În prezent PSD deţine 36,6 % din locurile din Parlament, preşedintele partidului, Adrian Năstase, fiind prim-ministrul României.

După alegeri

Urnele se închid la ora 22, iar numărătoarea voturilor începe în majoritatea circumscipţilor imediat. Rezultatele preliminare sunt anuntate la ora 23, iar cele finale la ora 3. Când numărătoarea voturilor se încheie, prima reactie oficiala guvernamentala vine de la prim-ministrul în exerciţiu. Acesta îşi păstrează funcţia, dacă este sustinut de majoritatea membrilor dinn noul parlament sau demisionează, dacă partidul său a pierdut majoritatea.

Cel mai mare partid, care nu participa la guvernare, devine Opoziţia Oficială. Partidele mici, fără locuri în guvern sunt considerate în mod colectiv opoziţia.

De la Biroul Electoral Central s-a comunicat că în 2000 prezenţa la vot a fost de 65,31% (11.559.458). Au fost validate în total 10.839.424 voturi şi anulate 706.761 voturi.

În prezent

În urma alegerilor de pe 26 noiembrie 2000, Partidul Social Democrat (la momentul alegerilor Partidul Democraţiei Sociale din România), a obţinut majoritatea relativă în Parlament cu 36,6% din voturile exprimate. Partidul România Mare, considerat a fi xenofobic, a obţinut 19,5% din voturi, în timp ce vechile partide de la putere au obţinut doar 7% (Partidul Democrat) şi 6,9%(Partidul Naţional Liberal). Uniunea Democratică Maghiară din România (UDMR), partid ce reprezintă minoritatea maghiară din România a obţinut 6,8% dn voturi. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat s-a situat imediat sub pragul electoral în cadrul Convenţiei Democrate Române 2000.

Rezultatul alegerilor începând cu 1990

Alegeri Dată Preşedinte Prim-ministru Partid Reprezentare în Parlament
Alegeri generale în România, 1990 20 mai 1990 Ion Iliescu Petre Roman FDSN 28,5%
Alegeri generale în România, 1992 27 septembrie 1992 Ion Iliescu Nicolae Văcăroiu PDSR 34%
Alegeri generale în România, 1996 3 noiembrie 1996 Emil Constantinescu Victor Ciorbea
Radu Vasile
Mugur Isărescu
CDR 30,7%
Alegeri generale în România, 2000 26 noiembrie, 2000 Ion Iliescu Adrian Năstase PDSR 36,6%