|
Astmul (de la grecescul ἅσθμα, ásthma, "sufocare") este o afecțiune inflamatorie cronică comună a căilor respiratorii caracterizată de simptome fluctuante și recurente, obstrucție reversibilă a fluxului de aer și bronhospasm. Printre simptomele comune se întâlnesc respirație șuierătoare (wheezing), tuse, senzație de apăsare în piept și dispnee.
Se crede că astmul este cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu. Diagnosticul se bazează de regulă pe tiparul simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie. Este clasificat din punct de vedere clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), și debitul expirator maxim. Astmul poate fi clasificat și în atopic (extrinsec) sau non-atopic (intrinsec), unde atopia se referă la o predispoziție în dezvoltarea unor reacții de hipersensibilitate tip 1.
Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea unui agonist beta-2 cu acțiune de durată scurtă (cum ar fi salbutamol) și corticosteroizi orali. În cazurile foarte grave, pot fi necesari corticosteroizi intravenoși, sulfat de magneziu și spitalizare. Simptomele pot fi prevenite prin evitarea declanșatorilor, cum ar fi alergenii și factorii iritanți, și prin utilizarea de corticosteroizi inhalați. Agoniștii beta cu acțiune de durată lungă (LABA) sau antagoniștii leucotrienelor pot fi utilizați în completarea corticosteroizilor inhalați, dacă simptomele astmului nu pot fi controlate. Gradul de răspândire al astmului a crescut în mod semnificativ începând din 1970. Conform statisticilor din 2011, erau afectate 235–300 milioane de oameni la nivel global, incluzând aproximativ 250,000 de decese.
|
