Muzică: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
m Andre Engels - robot Adding:el,simple,ia,gl,hr,hu,he,sr,sl,nds |
m Revenire la ultima modificare de către Strainubot Etichetă: Revenire |
||
| (383 (de) versiuni intermediare efectuate de peste 100 utilizatori neafișate) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{pentru|o revistă|Muzica (revistă)}} |
|||
[[ca:Música]] [[da:Musik]] [[de:Musik]] [[el:Μουσική]] [[en:Music]] [[eo:Muziko]] [[es:Música]] [[fr:Musique]] [[fy:Muzyk]] [[gl:Música]] [[he:מוסיקה]] [[hr:Glazba]] [[hu:Zene]] [[ia:Musica]] [[it:Musica]] [[ja:音楽]] [[ko:음악]] [[la:Musica]] [[nds:Musik]] [[nl:Muziek]] [[pl:Muzyka]] [[pt:Música]] [[ru:Музыка]] [[simple:Music]] [[sl:Glasba]] [[sr:Музика]] [[sv:Musik]] [[zh:音乐]] |
|||
[[Fișier:VichtenEuterpe.jpg|thumb|right|200px|[[Euterpe]], muza muzicii, într-un mozaic roman din orașul Vichten din Luxemburg. Flautul dublu este denumit ''aulos''.]] |
|||
[[File:Marriage of Figaro2.ogg|right|miniatura|''Nunta lui Figaro'' de [[Wolfgang Amadeus Mozart]]]] |
|||
'''Muzica''' (din gr. ''mousikē'') este arta combinării notelor în succesiune<ref>Vedeți [[melodie]].</ref> și simultan <ref>Vedeți [[armonie]].</ref> într-o formă plăcută estetic, organizarea [[Ritm (muzică)|ritmică]] a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă. <ref> Termenul de muzică a fost utilizat uneori pentru a descrie orice aranjament de sunete generate în mod deliberat sau nu. In general, se presupune însă că sunetele sunt organizate într-un mod inteligent.</ref><ref>Termenul a avut o semnificație mai largă in Grecia Antică. Astfel, toate artele au fost considerate intr-o oarecare măsură „muzică” (de aceea numele tuturor protectoarelor artelor este de ''muză''). In antichitatea târzie (Boetius, aprox. 480-524) sunt definite trei feluri de muzică: ''musica mundana'' (a universului, a sferelor cerești), ''musica humana'' (armonia sufletului și a trupului, în sens filozofic) și ''musica instrumentalis'' (muzica produsă de instrumente și voce, sens care s-a păstrat astăzi).</ref><ref>Muzicologia studiază muzica și manifestările acesteia. Etnomuzicologia studiază aspectul antropologic sau cultural al muzicii.</ref> |
|||
== Instrumente muzicale == |
|||
'''Muzica''' în sens generic este orice formă de artă sau divertisment compusă dintr-un aranjament de [[sunet]]e generate în mod deliberat sau nu. [[Definiţia muzicii]] în sens precis este un subiect controversat, dar de obicei este dată ca o serie organizată de sunete şi pauze, de natură temporală, asociate de obicei cu un anume grad de [[ritm]], [[melodie]] şi [[armonie]]. |
|||
{{Articol principal|Instrumente muzicale}} |
|||
Instrumentele muzicale sunt utilizate în interpretarea compozițiilor muzicale și sunt de obicei clasificate în patru mari grupe tradiționale: cu coarde, suflători din lemn, suflători din alamă și instrumente de percuție, la care se adaugă suflători cu structură complexă și instrumentele electronice. Acestea se folosesc pentru a crea muzica, fiind făcute din [[plastic]], [[sârmă]], [[pânză]] etc. |
|||
Există nenumărate metode de a asculta muzică. Cea mai tradiţională metodă este de a o asculta [[live]], în prezenţa [[muzician|muzicienilor]]. Muzica poate fi ascultată live şi prin intermediul unui [[radio]] sau [[televizor]], însă rezultatul este mai apropiat de redarea unei [[înregistrare audio|înregistrări audio]] sau a urmăririi unui [[videoclip]] muzical. Unele recitaluri live conţin elemente preînregistrate, cum este cazul [[DJ]]-ilor care folosesc discuri vinil pentru a produce muzică prin zgârierea acestora. Evident că o altă alternativă de a asculta muzică este producţia proprie, fie că folosiţi un [[instrument muzical]], cântaţi vocal sau compuneţi. |
|||
== Genuri muzicale == |
|||
Chiar şi [[hipoacuzic|hipoacuzicii]] pot experimenta muzica, simţind vibraţiile în corp; cel mai faimos exemplu de muzician lipsit de auz este [[Ludwig van Beethoven]], care a creat multe compoziţii celebre după ce şi-a pierdut auzul complet. |
|||
{{Articol principal|Genuri muzicale}} |
|||
Există numeroase clasificări ale genurilor muzicale: vocal și instrumental, sacru și laic, cult și comercial („de consum”), rock, de origine afro-americană, muzică electronică etc. |
|||
Pentru persoanele cu interes şi înclinaţie spre muzică există [[studii muzicale]]; [[muzicologie|muzicologia]] conţine un câmp vast de studii muzicale, inclusiv [[teorie muzicală]] şi [[istorie muzicală]]. |
|||
== Istoria muzicii == |
|||
Muzica fiind o artă străveche, de-a lungul timpului a apărut un număr impresionant de [[stiluri muzicale]]. [[Etnomozicologie|Etnomuzicologia]] este ştiinţa care studiază aceste genuri în sens [[antropologic]]. |
|||
{{articol principal|Istoria muzicii}} |
|||
* Antichitate: s-au păstrat puține exemple de compoziții. Acestea sunt bazate pe moduri. Instrumentele reprezentative ale Greciei Antice sunt lira (cu care este reprezentat [[Apollo]]) și aulos (vedeți figura). [[Pitagora]] (aprox. 570 î.Hr. - 495 î.Hr.) a considerat că esența muzicii este dată de raporturi de numere simple proporționale cu lungimea coardelor [[Monocord|monocordului]] pentru diferite note. |
|||
== Alte link-uri == |
|||
* Evul Mediu (500-1400): cântul bizantin și gregorian domină discursul muzical. Leonin, un compozitor asociat cu catedrala [[Catedrala Notre-Dame din Paris|Notre Dame]] din Paris, a organizat aproximativ în anul 1200 primul cor pe mai multe voci.<ref>Corul pe o singură voce a fost utilizat cu mult înainte, de exemplu în teatrul Greciei Antice.</ref> Pentru următorii 400 de ani acesta a fost principalul mod de exprimare muzicală. <ref>In tradiția ortodoxă s-a păstrat cântul pe o singură voce.</ref> Instrumentele muzicale importante au fost orga (inițial portabilă, de proveniența bizantină) și lăuta (utilizată în muzica laică, de exemplu de trubaduri). |
|||
[[Formaţii muzicale]] |
|||
* Renaștere (1400-1600): muzica vocală corală domină. Vocile sunt combinate în feluri din ce în ce mai complicate. Cântul gregorian stă la baza unei voci, nu a întregii compoziții polifonice. |
|||
* Baroc (1600-1750): muzica rămâne polifonică, dar devine tonală (se trece de la moduri la game). Instrumentele din familia viorii sunt perfecționate și muzica instrumentală se dezvoltă mult. În tradiția vocală apare opera. [[Jean-Philippe Rameau]] (1683-1764) a considerat că esența muzicii constă în combinarea vibrației coardelor cu o frecvență invers proporțională cu lungimea acestora. |
|||
* Perioada clasică și romantică (1750-1910): muzica rămâne tonală, dar devine omofonă. Pianul capătă o importanță deosebită. |
|||
* Secolul XX: Noi experiențe muzicale atonale, neoclasicism, jazz, blues, rock, etc. La începutul secolului al XX-lea, Ernst Kurth (1886-1946) a propus idea conform căreia muzica este în primul rând o senzație psihologică. |
|||
În România au fost compuse imnuri la mănăstirea Cozia în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Muzica laică a fost cultivată din secolul al XVII-lea la curțile domnești din București și Iași. Conservatorul de Muzică și Declamație, cu filiale la București și Iași, a fost înființat în anul 1864. |
|||
== Educația muzicală == |
|||
{{articol principal|Educație muzicală}} |
|||
== Estetică muzicală == |
|||
{{articol principal|Estetică muzicală}} |
|||
== Notație muzicală == |
|||
{{Articol principal|Notație muzicală}} |
|||
== Analiză muzicală == |
|||
{{Articol principal|Analiză muzicală}} |
|||
== Note == |
|||
<references/> |
|||
== Bibliografie == |
|||
* ''The Harvard Dictonary of Music'', Harvard University Press, ediția a 4-a, 2003. |
|||
* ''The New Grove Dictionary of Music and Musicians'', Macmillan Publishers Ltd., 2001. |
|||
* ''The Oxford Dictonary of Music'', Oxford University Press, 2008 |
|||
== Lectură suplimentară == |
|||
* ''Mică enciclopedie muzicală'', [[Iosif Sava]], Luminița Vartolomei, Editura Aius, Craiova, 1997 |
|||
* ''Dicționar universal de muzică'', [[Jean Lupu]], Editura Litera, 2008 - [http://jurnalul.ro/cultura/carte/dictionar-de-muzica-132085.html recenzie] |
|||
* ''O istorie a muzicii universale: De la Orfeu la Bach. 1'', Ioana Ștefǎnescu, Editura Fundației Culturale Române, 1995 |
|||
* ''O istorie a muzicii universale: Opera romantică de la Rossini la Wagner'', Ioana Ștefănescu, Editura Fundației Culturale Române, 1995 |
|||
== Legături externe == |
|||
* [http://www.descopera.ro/stiinta/2431893-creierul-muzical Creierul muzical], 4 martie 2008, Cecilia Stroe, ''Descoperă'' |
|||
* [http://www.descopera.ro/stiinta/8299451-sunete-tamaduitoare-terapia-prin-muzica Sunete tămăduitoare: terapia prin muzică], 1 iunie 2011, ''Descoperă'' |
|||
* [http://www.descopera.ro/dnews/2758431-oamenii-primitivi-erau-interesati-de-muzica Oamenii primitivi erau interesați de muzică], 4 iulie 2008, ''Descoperă'' |
|||
* [http://ziarullumina.ro/stiinta-si-tehnologie/efectele-muzicii Efectele muzicii] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140902020750/http://ziarullumina.ro/stiinta-si-tehnologie/efectele-muzicii |date=2014-09-02 }}, 5 decembrie 2008, Andreea-Raluca Neagu, ''Ziarul Lumina'' |
|||
{{Analiză muzicală}} |
|||
{{Vocea și instrumente muzicale}} |
|||
{{cele7arte}} |
|||
{{Control de autoritate}} |
|||
[[Categorie:Muzică| ]] |
|||
Versiunea curentă din 26 noiembrie 2023 17:36
Pentru o revistă, vedeți Muzica (revistă).
Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune[1] și simultan [2] într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă. [3][4][5]
Instrumente muzicale[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Instrumente muzicale.
Instrumentele muzicale sunt utilizate în interpretarea compozițiilor muzicale și sunt de obicei clasificate în patru mari grupe tradiționale: cu coarde, suflători din lemn, suflători din alamă și instrumente de percuție, la care se adaugă suflători cu structură complexă și instrumentele electronice. Acestea se folosesc pentru a crea muzica, fiind făcute din plastic, sârmă, pânză etc.
Genuri muzicale[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Genuri muzicale.
Există numeroase clasificări ale genurilor muzicale: vocal și instrumental, sacru și laic, cult și comercial („de consum”), rock, de origine afro-americană, muzică electronică etc.
Istoria muzicii[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria muzicii.
- Antichitate: s-au păstrat puține exemple de compoziții. Acestea sunt bazate pe moduri. Instrumentele reprezentative ale Greciei Antice sunt lira (cu care este reprezentat Apollo) și aulos (vedeți figura). Pitagora (aprox. 570 î.Hr. - 495 î.Hr.) a considerat că esența muzicii este dată de raporturi de numere simple proporționale cu lungimea coardelor monocordului pentru diferite note.
- Evul Mediu (500-1400): cântul bizantin și gregorian domină discursul muzical. Leonin, un compozitor asociat cu catedrala Notre Dame din Paris, a organizat aproximativ în anul 1200 primul cor pe mai multe voci.[6] Pentru următorii 400 de ani acesta a fost principalul mod de exprimare muzicală. [7] Instrumentele muzicale importante au fost orga (inițial portabilă, de proveniența bizantină) și lăuta (utilizată în muzica laică, de exemplu de trubaduri).
- Renaștere (1400-1600): muzica vocală corală domină. Vocile sunt combinate în feluri din ce în ce mai complicate. Cântul gregorian stă la baza unei voci, nu a întregii compoziții polifonice.
- Baroc (1600-1750): muzica rămâne polifonică, dar devine tonală (se trece de la moduri la game). Instrumentele din familia viorii sunt perfecționate și muzica instrumentală se dezvoltă mult. În tradiția vocală apare opera. Jean-Philippe Rameau (1683-1764) a considerat că esența muzicii constă în combinarea vibrației coardelor cu o frecvență invers proporțională cu lungimea acestora.
- Perioada clasică și romantică (1750-1910): muzica rămâne tonală, dar devine omofonă. Pianul capătă o importanță deosebită.
- Secolul XX: Noi experiențe muzicale atonale, neoclasicism, jazz, blues, rock, etc. La începutul secolului al XX-lea, Ernst Kurth (1886-1946) a propus idea conform căreia muzica este în primul rând o senzație psihologică.
În România au fost compuse imnuri la mănăstirea Cozia în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Muzica laică a fost cultivată din secolul al XVII-lea la curțile domnești din București și Iași. Conservatorul de Muzică și Declamație, cu filiale la București și Iași, a fost înființat în anul 1864.
Educația muzicală[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Educație muzicală.
Estetică muzicală[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Estetică muzicală.
Notație muzicală[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Notație muzicală.
Analiză muzicală[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Analiză muzicală.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Vedeți melodie.
- ^ Vedeți armonie.
- ^ Termenul de muzică a fost utilizat uneori pentru a descrie orice aranjament de sunete generate în mod deliberat sau nu. In general, se presupune însă că sunetele sunt organizate într-un mod inteligent.
- ^ Termenul a avut o semnificație mai largă in Grecia Antică. Astfel, toate artele au fost considerate intr-o oarecare măsură „muzică” (de aceea numele tuturor protectoarelor artelor este de muză). In antichitatea târzie (Boetius, aprox. 480-524) sunt definite trei feluri de muzică: musica mundana (a universului, a sferelor cerești), musica humana (armonia sufletului și a trupului, în sens filozofic) și musica instrumentalis (muzica produsă de instrumente și voce, sens care s-a păstrat astăzi).
- ^ Muzicologia studiază muzica și manifestările acesteia. Etnomuzicologia studiază aspectul antropologic sau cultural al muzicii.
- ^ Corul pe o singură voce a fost utilizat cu mult înainte, de exemplu în teatrul Greciei Antice.
- ^ In tradiția ortodoxă s-a păstrat cântul pe o singură voce.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- The Harvard Dictonary of Music, Harvard University Press, ediția a 4-a, 2003.
- The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd., 2001.
- The Oxford Dictonary of Music, Oxford University Press, 2008
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Mică enciclopedie muzicală, Iosif Sava, Luminița Vartolomei, Editura Aius, Craiova, 1997
- Dicționar universal de muzică, Jean Lupu, Editura Litera, 2008 - recenzie
- O istorie a muzicii universale: De la Orfeu la Bach. 1, Ioana Ștefǎnescu, Editura Fundației Culturale Române, 1995
- O istorie a muzicii universale: Opera romantică de la Rossini la Wagner, Ioana Ștefănescu, Editura Fundației Culturale Române, 1995
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Creierul muzical, 4 martie 2008, Cecilia Stroe, Descoperă
- Sunete tămăduitoare: terapia prin muzică, 1 iunie 2011, Descoperă
- Oamenii primitivi erau interesați de muzică, 4 iulie 2008, Descoperă
- Efectele muzicii Arhivat în , la Wayback Machine., 5 decembrie 2008, Andreea-Raluca Neagu, Ziarul Lumina
| ||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||
