Limba poloneză

Limba poloneză (împreună cu Sorba, şi cu alte Limbi Lekhitice) precum ceho-slovaca, aparţine ramurii vestice a limbiilor slavice. Are câteva dialecte care corespund în pricipal vechilor diviziuni tribale; cel mai important dintre acestea (în funcţie de numărul de vorbitori) este Poloneza Mare (vorvită în nord-vest), Poloneza Mică (vorbită în sud-est), Mazovianaa, şi Silesiana. Mazova împarte câteva funcţii cu Kashubiana, a cărui vorbitori (între 100,000 până la 200,000) locuiesc la vest de Gdansk în apropierea Mării Baltice.

În rest, poloneza a fost influenţată de contactul cu alte limbi. În Voievodatul Marea Polonie şi în special Silezia dialectul regional de neimitat este o mixtură între poloneză şi elemente de germană. Din 1945, ca şi rezultat a unei educaţii în masă şi migraţiei în masă, poloneza a devenit mult mai omogenă, chiar dacă dialectele regionale persistă. În teritoriile nordice şi vestice, repopulate în principal de către polonezi din URSS, populaţia mai veche a ajuns să vorbească o limbă caracteristică vechiilor provincii estice.

Un număr redus de oameni mai vorbeşte bielorusa, ucrainiana, şi germana şi diverse variante ale limbilor ţigăneşti.

Literele alfabetului polonez sunt des decorate cu accente putând fi reprezentate prin setul de caractere ISO 8859-2:

a, ą, b, c, ć, d, e, ę, f, g, h, i, j, k, l, ł, m, n, ń, o, ó, p, q, r, s, ś, t, u, v, w, x, y, z, ź, ż,
A, Ą, B, C, Ć, D, E, Ę, F, G, H, I, J, K, L, Ł, M, N, Ń, O, Ó, P, Q, R, S, Ś, T, U, V, W, X, Y, Z, Ź, Ż

Literele q, v şi x sunt folosite doar în cuvintele străine.

Poloneza este des numită ca şi una din cele mai dificile limbi pentru elevii a căror limbă nu este maternă. Are sistemul de genuri format din patru genuri: neutru, feminin şi două masculine (animat sau inanimat). Există 7 cazuri şi două numere.

Substantivele, adjectivle şi verbele sunt declinate, iar declinarea substantivului este neregulată. Orice verb este ori perfect ori imperfect.

Verbele vin des în perechi, unul dintre ele imperfect iar celălalt perfect (de obicei verb imperfect cu prefix), dar des există multe verbe perfecte cu prefixe diferite pentru pentru un singur cuvânt imperfect.

Timpurile sunt:

construcţie	(pentru verbe perfecte)	(pentru verbe imperfecte)	exemplu de imperfect	exemplu de perfect
verb+ić	infinitiv	infinitiv	robić	zrobić
verb+sufix	viitor simplu	prezent	robicie	zrobicie
participiul trecut+sufix	perfectul compus	imperfectul	robiliście	zrobiliście
(acest sufix poate fi exclus)			coście robili	coście zrobili

Sufixul mutabil este ataşat de obicei la verb sau părţii celei mai accentuate a propoziţiei, ca în exemplul următor.

Câteodată apare sufixul singur cu prefixul że-.

Deci ce ai făcut ? poate fi:

co zrobiliście
coście zrobili
co żeście zrobili

Paticipiul trecut depinde de număr sau gen, ca şi la persoana a 3^a, singular, unde verbul la perfectul compus poate fi:

zrobił
zrobiła
zrobiło

Vezi şi: