Limba valonă

Valonă walon
Vorbită în	Belgia
Regiuni	Valonia
Număr de vorbitori	600.000
Sistem de scriere	alfabetul latin
Clasificare
limbi indo-europene italice romanice italice de vest galo-iberice galo-romanice galo-rhețiene oïl valonă valonă
Statut oficial și codificare
ISO 639-1	wa
ISO 639-2	wln
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	wln
SIL	wln
Extras
Declaråcion univiersele des droets del djin Totes les djins skepnut libes, et so l' minme pî po çou k' end est d' leu dignité et d' leus droets. Ele ni sont nén foû råjhon et-z ont ele leu consyince po zeles, çou k' elzès doet mwinrner a s' kidure onk po l' ôte tot come des frés.
Răspândire în lume
Puteți vizita Wikipedia în valonă.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba valonă (nume nativ în limba valonă: walon; wallon, în franceză, respectiv waals, în olandeză) este o limbă romanică regională, vorbită ca o a doua limbă (după franceza valonă) în regiunea de vest și de sud a Belgiei, adică Valonia, și izolat în nordul Franței, vestul Luxemburgului și în Wisconsin (Statele Unite ale Americii), acolo unde valonii au emigrat de-a lungul timpului.

Aparține unui subgrup al limbilor romanice de vest, numit al limbilor oïl, dintre care franceza este cea mai cunoscută, răspândită și vorbită. Dintre toate limbile romanice oïl, valona a suferit influența cea mai mare în pronunție, vocabular și aparență din partea limbilor germanice înconjurătoare. Uneori, în mod eronat, valona este considerată un dialect francez. Valona nu trebuie, de asemenea, confundată cu franceza belgiană, care diferă de franceza vorbită în Franța doar în anumite "zone" minore ale vocabularului și pronunției.

Geografie

Limba valonă mai este vorbită și în următoarele locuri:

• într-o mică parte a Franței: "botte de Givet" (nordul departamentului Ardenilor) și în câteva sate din județul de Nord (Cousolre);
• într-o mică zonă a statului Wisconsin, Statele-Unite (Green Bay), datorită unei emigrări destul de importante din secolul XIX;
• la Bruxelles, este vorbită de persoane ce provin din Valonia;
• în două-trei sate din Marele Ducat al Luxemburgului (Doncols, Sonlez), unde valona riscă extinția.

Limbile pe teritoriul valon

Alte limbi regionale sunt vorbite în Valonia, la marginea domeniului valon:

• picardina (la Mons, Ath, Turnay), adică dialectul picard;
• galmeana sau gomeza (la Virton);
• câmpeneana sau șampeneza (la Bohan), adică dialectul din Champagne;
• luxemburgheza (la Arel, Martelangia), limbă germanică, limba națională a Marelui Ducat al Luxemburgului.

Valona face parte din sub-grupa limbilor oïl (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi oïl îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu).

Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor romanice vorbite azi, este interesant de observat că valona și româna sunt simultan limbi romanice "extrem nordice", dar și extreme longitudinal în Europa, valona fiind extrem vestică și simultan nordică, respectiv româna fiind extrem estică și simultan nordică. O foarte posibilă "punte" de legătură, în cazul unui studiu profund și exhaustiv de lingvistică comparată între valonă și română, ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente gramaticale și fonemice care sunt străine tuturor celorlalte limbi romanice.

Istorie

Nu este tocmai potrivit să se vorbească despre o "dată de naștere" a limbii valone, în primul rînd pentru că o limbă nu se naște peste noapte, iar în al doilea rând pentru că momentul nașterii depinde de punctul de vedere adoptat. Astfel, dintr-un punct de vedere strict lingvistic, Louis Remacle a arătat că un mare număr de transformări pe care astăzi le considerăm tipice valonei au apărut între secolul VIII și secolul XII. Valona "era pe bună dreptate și definitiv individualizată pe la anul 1200 sau la începutul secolului XIII".

Totuși, textele "lingvistice" ale vremii nu vorbeau de valonă, deși pomeneau, printre altele, de picardă și de lotariană, în cadrul aceluiași domeniu lingvistic oilan.

Până în secolul XV, scriitorii regiunilor valone numeau limba lor drept "romană", atunci când voiau să o deosebească de altele. Prima atestare a cuvântului "wallon" în înțelesul lingvistic de azi ne vine de la începutul secolului al XVI-lea: în 1510 sau 1511, Jean Lemaire de Belges face trecerea de la "rommand" la "vualon":

Et ceux cy parlent le vieil langage Gallique que nous appellons Vualon ou Rommand (...). Et de ladite ancienne langue Vualonne, ou Rommande, nous usons en nostre Gaule Belgique: Cestadire en Haynau, Cambresis, Artois, Namur, Liège, Lorraine, Ardenne et le Rommanbrabant, et est beaucoup differente du François, lequel est plus moderne, et plus gaillart.

"Iar aceștia [locuitorii din Nivelles] vorbesc vechiul grai galic pe carele îl numim vualon sau rommand (...). Iar pe zisa bătrână limbă vualonă, sau rommandă, noi o folosim în a noastră Galie belgică: adică în Haynau, Cambresis, Artois, Namur, Liège, Lorraine, Ardenne și în Brabantul romanic, și [această limbă] este mult deosebită de dialectul francez, care este mai modern și mai voios."

Cuvântul "walon" primește astfel un înțeles mai apropiat celui de astăzi: cuprinsul părții romanice a Țărilor-de-Jos a provinciei Liège. Putem socoti că perioada când se stabilește hegemonia unificatoare în Valonia este un moment de vârf al istoriei lingvistice a valonei. Cristalizarea unei anumite identități valone, ca opus față de regiunile flamande din Țările-de-Jos, consacră cuvântul "valon" pentru a desemna oamenii "Văilor". De asemenea, puțin mai târziu, limba vorbită este resimțită de-a binelea ca diferită de franceza centrală și de alte variațiuni ale oilienelor din împrejurimi, ceea ce duce la părăsirea cuvântului "roman" în înțeles vag, pentru întrebuințarea cuvântului "valon", a cărui extensie lingvistică se suprapune cu înțelesul etnic și politic. De asemenea, aceasta este vremea când franceza ajunge sa înlocuiască latina în toate domeniile (conform Edictului de la Villers-Cotterêts, din 1539). Franceza se stabilește ca limbă didactică și face obiectul unei politici intense de uniformizare.

Într-un context în care conviețuiesc două limbi din aceeași familie, ele nu pot fi decât una împotriva celeilalte. Anii 1600 aduc sistemul grafic francez în Valonia. Tot din această epocă provin texte așternute pe hârtie într-o valonă scrisă, dar care nu pune în valoare tezaurul valonei vorbite.

Aspecte socio-lingvistice

Valona a fost limba predominantă a poporului valon până la începutul secolului XX. Începând de atunci, franceza regională s-a răspândit peste tot, încât acum doar 30-40% din populația valonă își mai folosește limba proprie. Din persoanele de peste 60 de ani, 70-80% vorbesc valona, iar din persoanele sub 30 de ani, doar 10%. Cunoașterea pasivă, însă, este mult mai răspândită: 36 - 58% dintre tineri.

Din punct de vedere legal, valona este recunoscută, începând cu 1990, de către Comunitatea Valonia-Bruxelles din Belgia (adică autoritatea în materie culturală pentru Valonia, în Statul federal belgian) ca „limbă regională băștinașă” ce trebuie studiată și încurajată a fi folosită. Mișcarea culturală valonă se bazează printre altele pe Uniunea culturală valonă (UCW), ce reunește peste 200 de cercuri de teatru amator, grupuri de scriitori, comitete de pomovare a valonei în școală. Există cincisprezece reviste cu apariție regulată. Nu în ultimul rând, trebuie amintită Societatea de limbă și literatură valonă (înființată în 1856), care promovează literatura valonă și studierea limbilor regionale romanice din Valonia (mai ales dialectologia, etimologia, ș.a.m.d.).

Raport român - valon

Cuvintele românești Bărăbanț, Brabant, "vălean" au la origine toponimii valone (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul "wallon" are aceeași etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaș" (arhaism utilizat de limbile nordice în Evul Mediu timpuriu pentru "italian"), "velș" (locuitor din Țara Galilor), etc. Aceasta arată însăși originea romanică a diferitelor neamuri.

Din punct de vedere gramatical, există multe asemănări între limbile română și valonă, există caracteristici comune, ce lipsesc în alte limbi romanice. Printre altele, timpurile supracompuse, atât de mult folosite în Ardeal. Formele verbale folosite în subordonata condițională introdusă prin conjuncția si sunt întocmai ca în limba română.

De exemplu:

• română: Dacă aș fi știut, nu aș fi venit.
• valonă: Si dj'åreu sepou, dji n'åreu nén vnu.

Din punct de vedere fonetic, există câteva caracteristici. Cei doi diftongi ori diasisteme din limba română se găsesc și în valonă. De exemplu, 'moarte, poartă, coardă' se fac în valonă: 'moirt', 'poite', 'coide' (pronunțate: moar, poat, coad sau muer, puet, cued). De asemenea, 'pourcea', 'bea' se pronunță în vestul Valoniei la fel ca în Moldova și Muntenia, pe când în estul și sudul Valoniei se pronunță ca în Ardeal.

Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină, ce-ci, ge-gi, însă scrise 'tch' și 'dj'.

În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă:

• oyou - auzit
• veyou - văzut
• tcheyou - căzut

Exemple

Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având același înțeles sau aceleași înțelesuri, și având aceeași origine etimologică.

Română	Valonă	Pronunțare deosebită
Afară, fără	foû
Apropia (tr./refl.)	Aprepyî
Apuca	Apicî
Apă	Aiwe
Ara	Aroyî
Așeza (a se~)	Ashîr (s’)	Așir
Asculta	Aschoûter, schoûter	Ascuté, șuté / huté
August	Awousse
Auzi	Ôre
Azi	Ouy	Uy
Băiat	Valet
Bucată	Boket
Buși	Bouxhî	(identică)
cădea	tchaire
Capăt	Copete, cawete
Căpățână	Capotene	Capoten / Capotin
Cartof	Cartouxhe
Cârcă	Kedje
Cer	Cir
Cere	Cweri
Cina, recina	Riciner
Cingătoare	Cingue
Coc, colac	Counyou
Crește	Crexhe	Creș
Creștin	crustin
Croampă, colompiră	Crompire
Cunoaște	Conexhe, kinoxhe	Coneș, chinoș
Desculț	Dischås	Discô / disciô / dihoa
Despărți	Dispårti	Dispoarti
Desfăș(ur)a	Disfaxhî	Disfașii
Fag	Få	Foa
Fașă	Faxhe	Faș
Fleciui	Flaxhî
Florii	Floreye Påke
Freca	Froyî, froxhî
Găleată	Golete
Ieși, reieși	Rexhe	Reș
Învia	Raviker
Jos	Djus
Lapte	Laecea
Laț	laxhe
Lemn	Legne
Limbă	Linwe
Măr	Melêye
Merinde	Marinde
Miere	Mira
Mulge	mode
Mult	Mo
Neauă	nive
Nouăzeci	Nonante
Nucă	Nokete
Optzeci	ûtante
Pană (de pasăre, de scris, de tîmplărie)	Pene
Pașnic	Påjhere, påjhûle
Paște (vb.)	Paxhe	Paș
Plop	plope
Prânzâdă	Prandjlaedje
Rămâne	Ramani, rimane
Rămășiță	Rimanants
Răspândi	Rispåde
Șaptezeci	septante
Scăpa (tr.)	Schaper	Scapé / șapé / hapé
Scăpa (intr.)	Schiper	Schipé / șipé / hipé
Scărpina, scobi	Schaver	Sc-, ș-, h-
Scaun	Schame	Sc-, ș-, h-
Scoate	Saetchî
Scoarță	Schoice	Scoass / șoass / huess
Scorni	Schoirni	Scoarni / șoarni / huerni
Scutura	Scheure	Scőr / șőr / hőr
Șezătoare	Shijhe
Sigur	Sigur
Staul	Ståve
Stoarce	Stoide	Stoade / stuede
Tașcă, geantă	Taxhe	Taș / tah
Timpuriu	Timprou
Usuca	Souwer
Ușă	Ouxh	Uș
Viespe	wespe

Cuvântul românesc "huilă" își are originea în valonul "hoye". Urmează o paralelă între două variante - una valonă, cealaltă românească - ale unui fragment de text din Biblie, din Cartea Facerii. Varianta valonă este traducerea D-lui Lorint Hendschel.

Djeneze / Facere, c. 41, v. 26

Les setès belès vatches riprezintèt setès anêyes. Et les setès påtes riprezintèt setès anêyes eto: ci n' est k' on sondje, todi l' minme.

Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani. Iar cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani de asemenea; nu e decât un vis, același.

c. 41, v. 27

Adon, les set laidès mwinrès vatches ki montèt riprezintèt setès anêyes, tot come les setès grêyès påtes, broûlêyes på vint do levant: c' est k' i gn årè setès anêyes di pômagne.

Apoi, cele șapte vaci urîte și slabe, care urcau, înseamnă șapte ani; ca și cele șapte spice, arse de vîntul de răsărit : înseamnă că vor fi șapte ani de foamete.

c. 42, v. 19

«...Si vos djhoz l' vraiy, k' onk di vos ôtes dimeure egayolé chal. Les ôtes end iront avou l' grin k' il ont dandjî po leus familes.

«...De ziceți adevărul, unul dintre voi rămâne întemnițat aici. Ceilalți vor merge cu grâul; au nevoie pentru familiile lor.

c. 42, v. 20

Vos nos ramoennroz vosse pus djonne fré: insi, nos sårans k' vos avoz dit l' veur, et vos n' môrroz nén.» Et i fjhît come il aveut stî convnou.

Îl veți aduce pe fratele vostru cel mai mic, așa vom ști dacă ați spus adevărul, și nu veți muri. »

c. 42, v. 21

I s' dijhént inte di zels: «Po dire li vraiy, nos rpåyans asteure çou k' nos avans fwait a nosse fré. Nos avans veyou come si åme esteut disbåtcheye cwand c' est k' i nos dmandéve di s' fé må d' lu et nos n' avans nén schoûté. Cisse disbåtche la, vola k' ele nos rvént, asteure.»

Ziceau însă unii către alții : « Cu adevărat suntem pedepsiți pentru ceea ce am făcut împotriva fratelui nostru. Noi am văzut cum era de zbuciumat sufletului lui când se ruga, și nu ne-a fost milă de el și nu l-am ascultat. Zbuciumul acela, iată ce vine peste noi, acum. »

Bibliografie

• Jean Haust, Dictionnaire liégeois, Liége, 1933.
• Lucien Mahin (ed.), Qué Walon po dmwin. Éradication et renaissance de la langue wallonne , Quorum, Gerpinnes, 1999.
• H. Forir, Dictionnaire liégeois-français, Severeyns et Faust, Liége, 1866.
• Chantal Denis, Dictionnaire français-wallon, d'après Nameur et avår-la, Nameur, 2001. (Fără copyright).
• Louis Remacle, Dictionnaire Wallon-Français, dans lequel on trouve la correction..., Liége et Leipsig. (Nedatată).

Vezi și

• Valonia
• Belgia

• Limba valonă
• Limba retoromană
• Limba friuliană
• Limba ladină
• Limba română

Legături externe

• Gramatica valonă (în limbile franceză și valonă) Arhivat în 5 decembrie 2003, la Wayback Machine.