Khazari: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 19 mai 2004 23:39

Chazarii au fost un popor nomad de origine şi limbă turcică, care după mijlocul secolului XIII nu mai este menţionat în izvoarele istorice. În sprijinul descendenţei sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii şi titluri chazare păstrate, diverse inscripţii vechi turcice, cu caractere runice, atribuite chazarilor şi descoperite în zona Donului şi în sudul Caucazului, precum şi în monumentul de limbă cunoscut sub numele "Corespondenţa chazară", datat la mijlocul secolului al IX-lea şi purtată între anii 954-960 de Chasdaj ibn Shaprut - ministru de externe, al comerţului şi medic curant al lui Abdarahmann al II-lea, Calif de Cordoba - cu khaganul chazar Josef.

Istoria timpurie a acestui popor, vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul iniţial de locuire al chazarilor trebuie căutat in Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală, în zona Lacului Aral, întemeiat în jurul anului 400 d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil deja în perioada guvernării regelui Kawad I al Persiei (488-531), chazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor.

După distrugerea Imperiului heftalit de către împăratul bizantin Iustinian (527-565) în jurul anului 560, chazarii se deplasează spre vest, stabilindu-se pe teritoriul actualului Daghestan. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice (turcii Kök) şi cu alanii, iar în anul 567 recunosc supremaţia unui khagan turcic din dinastia Asina. După încheierea războiului persano-bizantin în urma păcii din anul 628, chazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate şi ocupă temporar, în anii următori, părţi din Armenia şi din Iberia caucaziană.

După prăbuşirea Imperiului Turcilor-Kök în anul 630 şi divizarea sa în diverse formaţiuni statale, chazarii preiau conducerea politică în teritoriile din părţile vestice ale cursului mijlociu şi inferior al fluviului Volga. Ulterior, conducătorii chazari işi asuma titlul de khagan, fapt atestat deja în anul 652.

În secolul VII sau IX, nobilimea chazară s-a convertit la iudaism, iar populaţia generală i-a urmat. Anumiţi cercetători cred că un motiv al acesti convertiri este menţinerea neutralităţii şi independenţei faţă de musulmanii din est şi creştinii din vest, amândouă religiile recunoşteau iudaismul ca pe o credinţă care merita respect.

Câţi din evreii est europeni (Ashkenazi) sunt descendenţii chazarilor, aşa cum a propus într-o teorie Arthur Koestler, este subiectul unei dispute.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+'''Chazarii''' au fost un popor nomad de origine şi [[limba turcă|limbă turcică]], care după mijlocul [[secolul XIII|secolului XIII]] nu mai este menţionat în izvoarele istorice. În sprijinul descendenţei sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii şi titluri chazare păstrate, diverse inscripţii vechi turcice, cu caractere runice, atribuite chazarilor şi descoperite în zona Donului şi în sudul Caucazului, precum şi în monumentul de limbă cunoscut sub numele "[[Corespondenţa chazară]]", datat la mijlocul secolului al IX-lea şi purtată între anii 954-960 de [[Chasdaj ibn Shaprut]] - ministru de externe, al comerţului şi medic curant al lui [[Abdarahmann al II-lea]], [[Calif]] de [[Cordoba]] - cu [[khaganul chazar Josef]].
-'''Chazarii''' sunt un popor nomad de origine şi [[limba turcă|limbă turcică]]. După mijlocul [[secolul XIII|secolului XIII]] izvoarele istorice nu mai fac referinţe la acest popor.
-Istoria timpurie a acestui popor, doar vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. Majoritatea cercetătorilor cred că teritoriul iniţial de locuire al chazarilor ar trebui căutat in Imperiul heftalit, în [[Asia]] de Mijloc, întemeiat în jurul anului [[400]] d.Hr., care a fost distrus de împăratul bizantin [[Iustinian]] (527-565) în jurul anului [[560]].
+Istoria timpurie a acestui popor, vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul iniţial de locuire al chazarilor trebuie căutat in [[Imperiul heftalit]] ([[hunii albi]]), în [[Asia Centrală]], în zona Lacului Aral, întemeiat în jurul anului [[400]] d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil deja în perioada guvernării regelui [[Kawad I al Persiei]] (488-531), chazarii ating [[Caucazul]], unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor.
+După distrugerea Imperiului heftalit de către împăratul bizantin [[Iustinian]] (527-565) în jurul anului [[560]], chazarii se deplasează spre vest, stabilindu-se pe teritoriul actualului [[Daghestan]]. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice ([[turcii Kök]]) şi cu [[alanii]], iar în anul 567 recunosc supremaţia unui khagan  turcic din [[dinastia Asina]]. După încheierea războiului  persano-bizantin în urma păcii din anul [[628]], chazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate şi ocupă temporar, în anii următori, părţi din [[Armenia]] şi din [[Iberia caucaziană]].
+După prăbuşirea [[Imperiului Turcilor-Kök]] în anul [[630]] şi divizarea sa în diverse formaţiuni statale, chazarii preiau conducerea politică în teritoriile din părţile vestice ale cursului mijlociu şi inferior al fluviului [[Volga]].  Ulterior, conducătorii chazari işi asuma titlul de [[khagan]], fapt atestat deja  în anul 652.
 În [[secolul VII]] sau [[secolul IX|IX]], nobilimea chazară s-a convertit la [[iudaism]], iar populaţia generală i-a urmat. Anumiţi cercetători cred că un motiv al acesti convertiri este menţinerea neutralităţii şi independenţei faţă de musulmanii din est şi creştinii din vest, amândouă religiile recunoşteau iudaismul ca pe o credinţă care merita respect.