Huni

Hunii sunt un popor nomad de origine turanică, identic, se pare, cu triburile amintite sub numele H(s)iung-nu de izvoarele chineze, timp de câteva veacuri, până în secolul I. d. Chr. Hunii par să fi fost înrudiţi, sub aspect antropologic şi lingvistic, cu mongolii, ipoteză care nu a putut fi însă complet verificată până în prezent.

În jurul anului 370 d. Chr. hunii traversează [[Volga] îi alungă pe alani şi se stabilesc temporar pe teritoriile de pe Volga Inferioară. În anul 375, hunii distrug regatul goţilor de răsărit - ostrogoţilor condus de Ermanarich, iar în anii 376/77 inving şi trupele regelui goţilor de vest - vizigoţi Athanaric. Timp de câteva decenii hunii s-au rezumat la incursiuni de pradă în zonele învecinate, trupele hune fiind evocate în anul 395 în Caucaz dar şi la Dunărea de Jos.

Câţiva ani mai târziu, în anul 400 hunii conduşi de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul şi se implică de partea romanilor în luptele cu goţii de vest, stabiliţi în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), în Peninsula Balcanică. Hunii sunt din nou evocaţi în anul 402, de data aceasta pe Oder şi Weichsel, unde atacă tribul germanic al burgunzilor. În anul 407 trec prin foc şi sabie părţi din Galia.