Regiunile Italiei
Premisele asupra unui grad de autonomie regională au fost făcute în constituţia din 1948. Totuşi, cinci regiuni (Friuli-Venezia Giulia, Sardinia, Sicily, Trentino-Tirolul de Sud şi Valle d'Aosta) au primit o autonomie şi nişte posibilităţi culturale mai mari. Fiecare regiune are un consiliu ales şi un Giunta Regionale (comitet executiv) condus de un preşedinte. Giunta este responsabilă în faţa consiliului şi îi este cerut să conducă regiunea în cazul în care nu reuşeşte să reţină confidenţa consiliului. Forma de guvernământ este de aceea analoagă structurii guvernării naţionale.
Guvernele provinciale şi comunale urmează aceleaşi principii - consiliuri şi giunte conduse de preşedinţi (sau primari în cazul comunelor).
Autonomia regională a fost o problemă în ultimii ani ai politicii italiene, fără îndoială aduse de manifestările unor partide ca Lega Nord.
Regiune | Capitală |
---|---|
Abruzzo (câteodată Abruzzi) | L'Aquila |
Valle d'Aosta (Val d'Aoste, Valea Aostei) | Aosta (Aoste) |
Puglia (Apulia) | Bari |
Basilicata | Potenza |
Calabria | Catanzaro |
Campania | Napoli (Neapole) |
Emilia-Romagna | Bologna |
Friuli-Venezia Giulia | Trieste |
Lazio (Latium) | Roma |
Liguria | Genoa (Genova) |
Lombardia | Milano |
Marche | Ancona |
Molise | Campobasso |
Piemont (Piemonte) | Torino |
Sardinia (Sardegna) | Cagliari |
Sicilia | Palermo |
Trentino-Tirolul de Sud (Trentino-Südtirol/Alto Adige) | Trento |
Toscana | Florenţa (Firenze) |
Umbria | Perugia |
Veneto | Veneţia (Venezia) |