Un covor persan (în persană فرش ايرانى, transliterat farš-e irâni [ˈfærʃe ʔiːɾɒːˈniː]), cunoscut și sub numele de covor iranian, este un material textil greu, realizat pentru o mare varietate de scopuri utilitare și simbolice, și produs în Iran (cunoscut istoric ca Persia), pentru uz casnic, vânzare locală și export. Țesutul covoarelor este o parte esențială a culturii persane și a artei iraniene. În cadrul grupului de covoare orientale produse de țările „centurii de covoare”, covorul persan se remarcă prin varietatea și elaborarea designurilor sale multiple.
Luxul care este asociat astăzi covorului persan se află în contrast cu începuturile sale modeste în rândul triburilor nomade din Persia. Covorul era atunci un element de izolare termică a cortului necesar în iernile aspre și, din secolul al V-lea, un instrument de cult pe care musulmanul credincios îngenunchează în cadrul celor cinci rugăciuni zilnice. Ulterior, el a devenit un mijloc de exprimare artistică, mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii și a diverselor motive. Secretele fabricării sale au fost păstrate și transmise din generație în generație. Meșterii populari utilizează insecte, plante, rădăcini, copaci și alte materii ca surse de inspirație.
Începând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat până a devenit o artă de sine stătătoare.
Există peste 13.800 de localități în România și 1.500 în Republica Moldova. Noi avem câte un articol pentru fiecare dintre ele. Vă invităm să scrieți despre localitatea dumneavoastră preferată.
