 Białystok (AFI:  [bȋaːˈwɨstɔk] (ajutor·info), în belarusă Беласток, cu alfabet Łacinka: Biełastok, idiș ביאַליסטאָק, lituaniană Balstogė, rusă Белосток, transliterat: Belostok) este cel mai mare oraș din nord-estul Poloniei, reședința voievodatului Podlasia. Aflat în Câmpia Podlasiei de Nord pe malurile râului Biała, Białystok este al doilea oraș din Polonia ca densitate a populației, al unsprezecelea ca populație totală și al treisprezecelea ca suprafață. De-a lungul istoriei, el a atras imigranți din alte locuri din Polonia și de peste hotare, în special din Europa Centrală și Răsăriteană. Aceasta este facilitată de faptul că granița cu Belarusul, aflată în vecinătate, este și frontiera estică a Uniunii Europene, precum și a zonei Schengen. Orașul și comunele adiacente constituie zona metropolitană Białystok. Orașul are o climă continentală, caracterizată de veri calde și ierni geroase și lungi. Pădurile constituie o parte importantă a identității Białystokului, și ocupă circa 1.756 ha (17,2% din suprafața administrativă a orașului), clasându-se pe locul cinci în clasamentul celor mai împădurite orașe din Polonia.
Carta orașului datează din 1692, dar așezarea datează din secolul al XIV-lea. Białystok a fost unul dintre principalele centre academice, culturale, și artistice din Podlasia și cel mai important centru economic al Poloniei de nord-est. În secolul al XIX-lea Białystok a fost un centru al industriei ușoare, motiv pentru care populația orașului a crescut substanțial. După căderea comunismului în 1989 însă, multe dintre acele fabrici s-au confruntat cu probleme grave și au fost închise. Prin infuzia de investiții, inclusiv cu finanțare europeană, orașul continuă însă să funcționeze și să se reformeze ca metropolă modernă. În 2010, Białystok s-a aflat pe lista scurtă de candidați pentru titlul de Capitală Culturală Europeană pe 2016, dar a pierdut în favoarea Wrocławului. De-a lungul secolelor, Białystok a dat mai mulți oameni ce au adus contribuții în domeniile științei, lingvisticii, politicii, religiei, sportului, artelor vizuale și interpretative. Acest mediu a fost creat la jumătatea secolului al XIX-lea prin patronajul lui Jan Klemens Branicki asupra artelor și științelor. Ryszard Kaczorowski a fost ultimul președinte în exil al Poloniei în perioada comunistă; L. L. Zamenhof a creat limba esperanto; Albert Sabin, a colaborat la dezvoltarea vaccinului antipolio.
|
.jpg)
