| Luptele de la Agăș și Goioasa au reprezentat acțiuni militare de nivel tactic desfășurate pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Ele s-a desfășurat în perioada 2/15-16/29 octombrie 1916 și au avut ca rezultat victoria forțelor române ale Diviziei 7 Infanterie, aflate în defensivă, împotriva forțelor Puterilor Centrale, aflate în ofensivă, ale Diviziei 61 Infanterie austro-ungară. Acestea au făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în timpul Operației de apărare a trecătorilor Carpaților.
Mobilul acțiunii a fost reprezentat de încercarea trupelor austro-ungare ale Corpul VI Armată Austro-Ungar, aflat sub comanda lui Ludwig von Fabini, de a forța valea superioară a Trotușului. Aflată în apărare, Divizia 7 Infanterie a Armatei României a constituit două grupări, Ghimeș și Uz, cărora le-a încredințat defensiva văii superioare a Trotușului și respectiv, a văii Uzului, care debușa din lateral în valea superioară a Trotușului. În paralel, pe această vale, Grupul Uz a susținut o luptă defensivă împotriva Diviziei 39 Infanterie Honvéd.
După două zile de luptă, trupele austro-ungare ale avangardei inamice formată din Brigada 19 Infanterie austro-ungară au reușit cu sprijinul artileriei și cavaleriei, atât să ocupe pozițiile fortificate înaintate apărate de către trupele române de la Ciugheș și Cuchiniș, cât și să copleșească principala poziție de apărare de la Diaconești – Mocanu. În acest context, Brigada 14 Infanterie, aflată sub comanda colonelului Octav Boian, a ripostat printr-un atac executat în flancul trupelor austro-ungare, la Agăș. Deși acțiunea inițiată de comandantul Brigăzii 14 Infanterie nu a avut un rezultat tactic satisfăcător, detașamentul român de atac fiind practic distrus, ea a dus la dezorganizarea inamicului aflat în plină ofensivă. Astfel, într-un moment în care între trupele austro-ungare de pe valea Trotușului și Comănești nu mai exista, ca urmare a retragerii precipitate a trupelor române de la Diaconești – Mocanu, nici o rezistență pregătită dinainte, trupele inamice nu au reușit întoarcerea pozițiilor locale de la valea Uzului. Acțiunea a avut un efect strategic asupra întregului front, atât spre valea Slănicului, cât și spre cea a Oituzului. Deși acțiunea ofensivă inamică a avansat lent, trupele române au reușit să se reorganizeze și au revenit la contraatac, reușind să respingă în final inamicul până în apropiere de Agăș.
Impasul trupelor austro-ungare de pe valea superioară a Trotușului a fost completat de cel al trupelor ungare de pe valea Uzului. În urma unor rapoarte de informații conform cărora trupele imperiale ruse ar urma să execute o lovitură spre Miercurea Ciuc, ce ar fi avut ca efect spargerea Armatei 1 austro-ungare în două, precum și a incapacității Corpul VI Armată austro-ungar de a-și atinge obiectivele de luptă și a hotărârii trupelor române de a rezista pe linia frontierei, comandantul Arthur Arz von Straussenburg a ordonat lui Ludwig von Fabini să ocupa poziții defensive la 29 octombrie 1916. În intenție, operațiunile ofensive pe flancul de sud urmau să fie reluate doar după reorganizarea unităților din linia întâi, care urmau să primească întăriri.
|
