Leu românesc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Leul românesc (plural: lei, codul ISO 4217: ROL) este unitatea monetară a României şi există de la fondarea Băncii Naţionale a României în 1880.

Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban).

Etimologie

În secolul XVII, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi care aveau imprimat pe ei un leu.

Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani. În 1867, leul a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite.

Istorie

După Războiul Crimeei, o monedă bimetalică a fost adoptată, unitatea de referinţă fiind leul (franc) din 100 bani (centimi). Dar după 1878 rubla rusă argintie era aşa de bine cotată, încât a scos monedele native din circulaţie.

În 1889 România s-a alăturat Uniunii Monetare Latine adoptând o monedă de aur standard. În afară de valorile de 75 bani, 1, 2 şi 5 lei, erau folosite şi monede de aur reprezentând 5, 10 şi 20 de lei. Oficial argintul era cotat doar la 50 lei pentru gram. Toate taxele şi vama erau plătite în aur, iar, datorită faptului că au fost create doar cantităţi mici de bani româneşti, aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcă (22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi suveranii englezi 25,22).

În afară de monedele de bronz cu o valoare mai mică decât 1/2 lei, piese de nichel valorând 5, 10 şi 20 bani au fost autorizate printr-o lege din 1900.

Situaţia curentă

În decembrie 2003, în circulaţie se aflau următoarele bancnote şi monede:

  • monede: 500 lei; 1000 lei; 5.000 lei
  • bancnote: 2.000 lei; 10.000 lei; 50.000 lei; 100.000 lei; 500.000 lei; 1.000.000 lei

Rata de schimb (din decembrie 2003): 1 = 40.000 lei; 1 US$ = 33.000 lei

Legături externe