Vlad Țepeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vlad Ţepeş (* noiembrie/decembrie 1431, decembrie 1476, denumit adesea şi Dracula sau Drăculea), a fost un domnitor valah în 1448, 1456-1462 şi 1476. S-a născut la Sighişoara în Transilvania. Mulţumită conducerii lui, Ţara Românească şi-a obţinut independenţa faţă de ameninţarea otomană. Totuşi, el a fost un domnitor crud - inamicii săi erau traşi în ţeapă. El a schingiuit şi tras în ţeapă sute, poate mii de oamenii şi era maliţios în special cu negustorii germani din oraş, membrii ai vechii nobilimi, ţărani stârniţi împotriva lui şi trupele otomano-turceşti.

Cartea Dracula a lui Bram Stoker nu se bazează în mod direct pe domnia crudă a lui Vlad Dracul. Este o ficţiunea ce oscilează a se petrece în Transilvania şi Anglia secolului XIX. Totuşi, datorită domniei sale însângerate, numele lui Dracula a fost imortalizat de Stoker printr-un vampir însetat de sânge. Astfel, regiunea românească a Transivaniei a fost asociată cu Dracula cel fictiv, şi cu Dracula cel istoric. Importanţa istorică a lui Draculea a fost recent demonstrată de profesorul Radu Florescu în cartea sa, Search of Dracula: The History of Dracula and Vampires (În Căutarea lui Dracula: Istoria lui Dracula şi a Vampirilor, ISBN 0395657830).

Vlad Ţepeş se înrudea cu alte familii ungureşti şi regale; într-adevăr, unii genealogişti susţin că este strămoş direct al câtorva monarhi englezi şi europeni de astăzi. La timpul său, oricum, era strivit între religii, şi anume catolicism, islam şi ortodoxism, şi între câteva puteri europene, habsburgii, popoarele slave şi turcii.

În vremea domniei sale, în 1453 mai precis, Imperiul Bizantin a căzut definitv pradă otomanilor. Otomanii şi-au consolidat în această perioadă, controlul asupra Constantinopolului, redenumit Istanbul şi a continuat să asedieze Europa. Au ajuns chiar la un anumit punct în istorie să controleze mare parte din statele moderne Serbia, Ungaria, România, Bulgaria, Armenia, Grecia, urmând ca doar mai târziu să fie nevoiţi să se întoarcă, ajunşi la porţile Vienei. În aceste condiţii, Dracula a devenit un prinţ maliţios, care lupta pentru a-şi apăra graniţele cu toţi atacatorii, musulmani sau creştini, îngroziind totul, omorând fără milă şi gătindu-şi victimele, după cum spune legenda şi povestirea lui Stoker, unul dintre cei mai răi ucigaşi ai Europei.

Copiii de astăzi îl citează pe Draculea prin fraza 'Vin să îţi sug sângele'. Adevăratul Drac a fost, în limita posibilităţilor, un asasin mai însetat de sânge decât oricare alt vampir mitologic.

Numele său

Vlad al III-lea Dracul s-a născut în noiembrie sau decembrie 1431, în fortăreaţa Sighişoara, Transilvania. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, a fost atras în Ordinul Dragonului cu aproape un an înainte. Ordinul - care poate fi comparat cu Ordinul Maltei sau cu Ordinul Cavalerilor Teutoni - a fost o societate militaro-religioasă, creată la origine în 1387 de Sigismund, Rege al Ungariei (mai tâziu Sfânt Împărat Roman) şi cea de-a doua soţie a sa, Barbara Cilli. Ordinul folosea un dragon ca şi simbol. Principalele scopuri ale unor astfel de ordinuri fraternale erau protejarea intereselor Catolicismului şi cruciada contra turcilor otomani. Există mai multe motive pentru care această societate este notabilă cu referire la Vlad Dracul. În primul rând, explică provenienţa numelui Dracul (dragonul): boierii care ştiau de incorporarea lui Vlad al II-lea în Ordinul Dragonului, au decis să-l numească Dracul. Drăculea ar putea însemna fiul lui Dracul şi era frecvent utilizat de Vlad Ţepeş în corespondenţa oficială. Un al doilea rol major al acestui Ordin, din care s-a inspirat Stocker pentru a-şi crea personajul demonic, era îmbrăcămintea oficială a Ordinului - o capă neagră peste o haină roşie - ce avea să fie purtată doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Isus Cristos.

Un alt nume utilizat, în special de oamenii de rând, era porecla "Ţepeş", care înseamnă cel care trage în ţeapă, de vreme ce trasul în ţeapă era metoda sa favorită de execuţie. Chiar şi turcii îl denumeau Kaziglu Bey, însemnând Prinţul Ţepeş. Acest nume a fost utilizat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 şi s-a păstrat în istoria română.

Prinţul Valahiei

În iarna anilor 1436/1437, Vlad al II-lea Dracul a devenit prinţ al Valahiei (una dintre cele trei provincii româneşti, celălalte două sunt Moldova şi Transilvania) şi s-a stabilit la Palatul de la Târgovişte, capitala princiară. Vlad Ţepeş şi-a urmat tatăl şi a trăit şase ani la curtea princiară. În 1442, din motive politice, Vlad şi fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos au fost luaţi ostatici de câtre sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost închis în Turcia până în 1448, în timp ce fratele său a rămas până în 1462. Această perioadă de captivitate turcească a jucat un rol important în ascendenţa la putere a lui Vlad; cel mai probabil în această perioadî a adoptat acel punct de vedere al vieţii foarte pesimist. Turcii l-au eliberat după ce l-au informat de asasinarea tatălui său în 1447 - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival al său la tronul Ţării Româneşti. El a aflat şi despre moartea fratelui său mai mare, Mircea, şi despre cum cel mai bătrând fiu legitim al lui Dracul a fost torturat şi îngropat de viu de boier de la Târgovişte.

La vârsta de 17 ani, Vlad Ţepeş, susţinut de o cavalerie turcească şi un contingent de trupe împrumutate lui de paşa Mustafa Hassan, a făcut primul pas în cucerirea tronului valah. Dar un alt pretendent, nu altul decât Vladislav al II-lea însuşi, l-a înfrânt două luni mai târziu. Pentru a-şi asigura a doua şi cea mai mare domnie peste Ţara Românească, Vlad al III-lea a fost nevoit să aştepte până pe 20 august 1456, ca să aibă satisfacţia de a-şi fi omorât duşmanul de moarte şi asasinul tatălui său. Vlad şi-a început cea mai lungă perioadă de domnie - 6 ani - în timp ce a comis multe fapte de barbarie şi şi-a stabilit reputaţia controversată.

Primul act important de răzbunare a fost intenţionat către boierii din Târgovişte pentru moartea tatălui său şi a fratelui său Mircea. În duminica de Paşti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care au participat la petrecerea princiară. I-a tras în ţeapă pe cei mai bătrâni, în timp ce pe restul i-a forţat să facă un marş din capitală până în oraşul Poenari. Drumul de o sută de kiloemtrii a fost destul de aspru, şi cerora care au supravieţuit nu li s-a permis să se odihnească până la atingerea destinaţiei. Vlad al III-lea a ordonat atunci să i se construiască o fortăreaţă pe ruinele unui avanpost mai vechi cu vedere la râul Argeş. Mulţi au murit în proces şi astfel domnitorul a reuşit să creeze o nouă nobilime şi să obţină o fortăreaţă pentru viitoare urgenţe. Ce a mai rămas astăzi din clădire este identificat cu Castelul Bran (Castelul lui Dracula).

Vlad Ţepeş era cunoscut pentru tehnicile sale de pedepsire brutale; precum spuneau detractorii saşi (din Transilvania), el ordona adeseori ca oamenii să fie jupuiţi de piele, fierţi, decapitaţi, orbiţi, strangulaţi, agăţaţi, arşi, fripţi, ciopârţiţi, bătuţi în cuie, îngropaţi de vii, înjunghiaţi, etc. De asemenea îi plăcea să taie victimilor nasul, urechile, organele genitale şi limba. Dar metoda sa favorită era trasul în ţeapă, de unde porecla Ţepeş, cel care trage în ţeapă. Această tehnică a folosit-o în 1457, 1459 şi 1460 contra negustorilor transilvăneni, care au ignorat legile sale de comerţ. Incursiunile pe care le făcea între saşii din Transilvania erau de asemnea acte de pro-naţionalism, menite să protejeze activităţile de comerţ din Valahia. În acea perioadă a devenit un obicei pentru pretendenţii la tronul Ţării Româneşti să găsească sprijin în Transilvania, de unde aşteptau momentul potrivit pentru a acţiona.

Există multe anectode despre filozofia lui Vlad al III-lea Dracula. El a fost, de exemplu, cunoscut în ţara sa pentru chemarea sa aprigă la onestie şi ordine. Aproape orice infracţiune, de la minciună şi furt la omor, puteau fi pedepsite prin trasul în ţeapă. Fiind aşa de sigur de eficacitatea legii sale, Vlad al III-le a plasat o cupă de aur la vedere în piaţa centrală din Târgovişte. Cupa putea fi folosită de călătorii însetaţi, dar trebuia să rămână în piaţă. Conform surselor istorice, nu a fost niciodată furată şi a rămas aproape nefolosită, în timpul domniei lui Vlad.

Vlad al III-lea era de asemenea preocupat ca toţi valahii să muncească şi să fie productivi pentru comunitate. Îi pricea pe săraci, vagabonzi şi cerşători ca pe nişte hoţi. În consecinţă, într-o zi i-a invitat pe toţi săracii şi bolnavii din Ţara Româneacă la curtea domenască de la Târgovişte pentru un ospăţ pe cinste. După ce invitaţii au mâncat şi au băut, el i-a întrabat dacă ar vrea să nu mai fie niciodată săraci. Când au zis da, el a ordonat ca hală să fie închisă şi incendiată. Nimeni nu a supravieţuit.

O altă poveste spune despre doi călugări care ar fi intrat în Valahia şi ar fi venit să-l viziteze pe Vlad în castelul său. Călugării ştiau de reputaţia crudă a lui Vlad şi când Vlad a cerut părerea lor despre domnia sa au dat răspunsuri diferite. Unul a minţit, spunând că Vlad era un dur, dar totuşi doar un domn; celălalt a condamnat în mod deschis metodale sale ca sacrilegiu. Relatările diferă în a spune pe care călugăr l-a tras în ţeapă Vlad.

La începutul lui 1462, Vlad a lansat o campanie împotriva turcilor pe râul Dunăre, omorând peste 38.000 de oameni, după numărătoarele oamenilor săi. Vlad l-a supărat pe Mehmed refuzând cererile unor emisari turci de a plăti tribut sultanului. Pentru că emisarii au refuzat să-şi dea turbanele jos în faţa sa, s-a asigurat că vor rămâne cu ele aşa, bătându-le cuie în capete.

A fost destul de riscant, armat sultanului Mehmed al II-lea fiind cu mult mai puternică decât cea a Ţării Româneşti. Când sultanul a aflat despre execuţia brutală a celor doi trimişi ai săi, a jurat să-l distrugă pe Vlad odată pentru todeanua. Pentru a-l pedepsi, sultanul a decis să lanseze o invazie la scală mare a Valahiei. Desigur celălat scop al sultanului era acela de a transforma acest pământ într-o provincie turcească şi a intrat în Ţara Românească cu o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Ţepeş. Găsindu-se fără aliaţi, Vlad al III-lea este nevoit să se retragă la Târgovişte, să-şi ardă propriul sat şi să otrăvească fântânile din drum, aşa ca armata turcească să nu găsească nimic de băut. În timpul iernii anului 1462, campaniile lui Vlad a fost foarte înfloritoare, el reuşind să obţină multe victorii. Mai mult, când sultanul, epuizat, a ajuns aproape decapitală, el s-a confruntat cu o vedere înspăimântătoare: mii de ţepe susţineau îmbrăcăminţile a peste 20.000 de captivi turci, a o scenă terifiantă care a fost poreclită mai târziu Pădurea Ţepelor. Această tactică de teroare amenajată deliberat de Vlad al III-lea a dat randament; scena a avut un efect puternic asupra celor mai de încredere ofiţeri ai lui Mehmed's, iar sultanul, obosit şi înfometat, a recunoscut înfrângerea şi s-a întors la Istanbul (merită menţionat că până şi Victor Hugo, în a sa Legende des Siècles, aminteşte de acest incident unic).

Nu în ultimul rând, după retragerea din teritoriul valah, Mehmed a cedat următoarea fază a lupţii lui Radu cel Frumos, fratele mai tânăr al lui Vlad Ţepeş, favoritul turcilor la tronul valah. În capul armatei turceşti şi alături de detractorii lui Vlad al III-lea, el şi-a urmărit fratele până la castelul Poenari, de pe Argeş.

Fișier:Mormantul lui Vlad Tepes la Snagov.jpg
Mormântul lui Vlad Ţepeş de la Mănăstirea Snagov

Conform legendei, atunci a fost momentul în care soţia lui Vlad, pentru a scăpa de temniţa turcească, s-a sinucis aruncându-se de pe o creastă înaltă - o scenă exploată de Francis Ford Coppola în filmul Bram Stoker's Dracula. Vlad III, care nu era genul de om care să se sinucidă, a reuşit să scape asediului fortăreţei sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de câţiva ţărani din satul Arefu, a putut săajungă în Transilvania, unde s-a întâlnit cu regele Ungariei, Matei Corbin. Totuşi, în loc să-l ajute, Matei l-a arestat pe Vlad Ţepeş şi la întemniţat în capitala Ungariei, Visegrad. Abia în 1475, Vlad a fost recunoscut din nou ca prinţ al Valahiei, dar s-a bucurat de o perioadă prea scurtă în a treia domnie. A fost asasinat spre sfârşitul lui decembrie 1476. Corpul lui "Drăculea" a fost decapitat şi trimis la sultan, care la aşezat într-o ţeapă, ca dovadă că Vlad Ţepeş a murit. Vlad al III-lea Ţepeş a fost îngropat la mănăstirea Snagovv, pe o insulă din apropierea Bucureştilor.

Totuşi, examinările recente au arătat că mormântul lui Ţepeş conţine doar câteva oase de cal şi nu rămăşiţe adevărate ale domnului valah.

Dracula

Nu ştim exact de ce Bram Stoker ca model pentru personajul său fictiv pe prinţul Valahiei din secolul XV. Unii elevi au propus ideea că Stoker ar fi avut o relaţie de amiciţie cu un profesot maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger) , şi este posibil ca acesta să îi fi dat informaţii despre Vlad Ţepeş. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menţionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoştinţelor sale despre Vlad al III-lea Dracula pare să sprijine această ipoteză. Ar trebui de asemenea ţinut minte, că singura legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) şi mitul literar modern al vampirului este cartea lui Stoker; Bram Stoker s-a folosit de surse folclorice, menţiuni istorice şi câteva dintre experienţele vieţii sale pentru a realiza o creatură complexă. Pe de altă parte, este bine de menţionat că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general saşii - se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a întuneca reputaţia prinţului. Astfel, ar putea asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon şi diavol să explice o legătură mai puternică între Vlad Ţepeş şi vampirism?

Astăzi, când România se deschide industriei turismului, mai multe Tururi ale lui Dracula sunt oferite în întreaga ţară. În plus în curând vor începe lucrările la controversatul Dracula Park, care deşi iniţial era un proiect de dezvoltare al turismului în zona Transilvaniei, a fost strămutat spre capitală din diverse motive, precum strategia de dezvoltare şi raţiuni politice.

În 1979, s-a realizat un film intitulat Vlad Ţepeş, în regia lui Doru Năstase, cu Alexandru Repan şi Ernest Maftei în rolurile principale. În 2002, în regia lui Adrian Popovici, a apărut la Artis Film Vlad Nemuritorul, cu Marius Bodochi în rolul principal. În 2003, Quantum Entertainment în colaborare cu Media Pro Pictures a realizat filmul Vlad (regizor Michael D. Sellers)

Legături externe